Ca o continuare a proiectului din martie, săptămâna asta sunt din nou pe drumuri, iar ultimele 40 de ore le-am petrecut în Braşov. Fiind prima dată când am stat efectiv în oraş şi nu am fost doar în trecere, am decis să profităm de după-masa liberă şi să pornim în recunoaştere. Când am plecat de la pensiune, nici nu ne gândeam cât de memorabilă avea să fie plimbarea noastră. (more…)

Când eram eu pui de om, artiștii erau pentru mine un fel de zei. Fie că era vorba de actori de teatru sau cântăreţi, ei se urcau fain frumuşel pe scena lor, îşi făceau treaba pentru care erau plătiţi, mulţumeau fanilor pentru susţinerea frenetică, eventual mai făceau o sesiune de autografe la finalul spectacolului şi gata, fiecare la casa lui. Îi priveam cu admiraţie şi îmi doream să am într-o bună zi şansa extrarodinară de a vorbi cu unii dintre ei măcar câteva minute, de a-i cunoaşte mai bine, de a le spune cât de mult îi apreciez – dar ei rămâneau merez pe piedestal, iar eu, doar un punctuleţ într-o gloată fremătândă. (more…)

Vă spuneam de curând că luna mai abundă de evenimente şi că-mi pare tare rău că sunt într-o fază în care chiar nu-mi permit să ajung la cele mai multe dintre ele – nu doar pentru că se suprapun, ci mai ales pentru că nu stau prea bine la capitolul timp. Cu toate astea, mă bucur că am reuşit să iau parte la PRbeta şi că am reuşit să strecor şi câteva piese din cadrul festivalului de teatru pe agenda-mi supraîncărcată. (more…)

Articolul ăsta a fost început încă de joi, ora 9.15. Se dorea iniţial a fi unul de liveblogging şi chiar mă apucasem să notez ceea ce mi s-a părut interesant în prezentări, însă la un moment dat a trebuit să mă ocup de un mail urgent şi am pierdut o bucăţică din şir. După care mi-am zis că oricum e pe foarte fază Corina şi scrie totul pe blogul PRbeta, deci nu are sens să mă stresez. Am dat un save draft şi m-am mutat în Word, axându-mă în special pe informaţiile de care mă pot folosi în lucrarea de licenţă, iar pentru articol am păstrat doar impresia mea personală despre ediţia PRbeta din acest an.  (more…)

Mai demult am văzut un film foarte drăguţ  şi romănticuţ, cu o Kate Beckinsale foarte încrezătoare în destin şi un John Cusack care şi-ar dori ca fata simpatică pe care tocmai a cunoscut-o să nu pună lucrurile pe seama sorţii şi să-i lase un număr de telefon ca toţi oamenii botezaţi, nu într-o carte de pe o tarabă de anticariat. Dar nu despre film vreau să vă povestesc acum, ci despre o păţanie de astăzi care mi l-a readus în memorie.

(more…)

De când sunt în Timișoara (și am acces la “big city life”), am remarcat faptul că în luna mai se dă startul la evenimente. Odată scăpați de zăpezi, inimioare, mărțișoare, flori și păcălici, oamenii se înghesuie să organizeze treburi de tot felul, preferabil întinse pe mai multe zile. Și culmea, toate sună tentant. Hai să facem o scurtă adunare: (more…)

Azi am aflat din întâmplare despre două concursuri organizate de Studyka (o companie start-up lansată de o echipă de proaspăt absolvenți), axate pe două chestii pretty cool și la modă – orașul viitorului, respectiv egalitatea între sexe la muncă. Poate vă interesează (more…)

Se spune că viața este, dincolo de toate, o chestie de echilibru. Echilibru între timp liber și muncă, între viață socială și singurătate, între sentimente și rațiune, între bine și rău. Extremele sunt adesea tentante și condimentate cu un strop de adrenalină, însă pe termen lung te epuizează fie fizic, fie psihic, fie amândouă. Cu timpul, pentru a menține pe linia de plutire indiferent de vremea de afară, mi-am dezvoltat inconștient o caracteristică ce mă ajut să-mi păstrez echilibrul psihic: am devenit un mic cameleon emoțional. (more…)

Sunt pline ziarele de anunţuri legate de proiecte din fonduri europene – ba se renovează clădiri, ba se modernizează şcolile, ba se dau bani pentru şomeri… Unii se plâng că sunt agasante şi formulează tot felul de insinuări cum că proiectele sunt doar de faţadă şi că banii respectivi ajung în mare parte în buzunarul iniţiatorilor. Altora pur şi simplu nu le pasă. Iar eu… pot spune că am văzut puţin şi din munca din spatele cortinei şi am învăţat să o apreciez.  (more…)

Vă spuneam acum vreo 2 săptămâni că eu nu sunt genul plimbăreţ, ci mai degrabă om ce-şi vede de treaba lui şi în weekend hodineşte sau lucrează în jurul casei. Deci experienţa mea cu dormitul prin hoteluri este extrem de restrânsă – îmi aduc aminte de un oarecare Flamingo în Eforie Nord de când eram un pui de om, de Corsa Costineşti (unde avea soră-mea bilete de tabără), de Marriott Budapesta de anul trecut, Hotel Parc din Buziaş de astă vară şi… cam atât. Oh well, luna asta am mai adăugat pe listă 3 experienţe şi mă gândesc că ar fi bine să le împărtăşesc, că nu se ştie pe unde ajungeţi şi voi anul ăsta.  (more…)