Cam aşa m-aş descrie în două cuvinte, dacă m-ar întreba cineva cum mă simt la noul job. De ce taman cele două cuvinte? Să le luăm pe rând. (more…)

Pe 17 mai 2011, număram cinci zile trecute de la prima ediţie PRbeta (astăzi se încheie cea de-a treia, multe înainte!), la care am participat ca voluntar. Însă conferinţa a însemnat ceva mai mult pentru mine: am reluat legătura cu o anumită persoană, care în scurt timp m-a propus drept colegă de muncă. Şi-aşa am ajuns în PR.  (more…)

Ai un prieten bun (sau cel puţin aşa îl consideri).  Să-l numim, de dragul poveştii, Gigi. Îl vezi rar, dar îţi place să stai la poveşti cu el atunci când reuşiti să vă sincronizaţi agendele încărcate şi încă mai aveţi energie şi voce pentru a vorbi.  (more…)

Ca de obicei, lucrurile rele îmi dau un impuls de a scrie. Nu ştiu dacă e tipic omenesc, românesc sau doar tipic mie, dar funcţionează. Aşa că astăzi, la fix o lună de la ultimul articol, revin pe micile voastre ecrane de laptop, tabletă şi telefon cu imnul staţiunii Mamaia –  un subiect la fel de aprins ca nisipul său în timpul verii. (more…)

Marţi şi miercuri s-a jucat la Timişoara spectacolul „Aristophanes Now” – o creaţie internaţională la care au luat parte o serie de artişti din Anglia, Grecia, Turcia şi România, jucată pe 4 scene europene: Atena, Istanbul, Timişoara şi Londra. Cum marţi e zi de Masterchef (ştiu, sună al naibii de mediocru), am ales să merg la cea de-a doua reprezentaţie. Şi cum era evident că am o părere despre ceea ce am văzut aseară, o să mă pun să o aştern şi pe blog, să ştiţi ce aţi pierdut în caz că nu v-aţi numărat şi voi printre spectatori. (more…)

… sau, mai degrabă, pianul invizibil, necunoscut. Voi ştiaţi că lunea viitoare, pe 25 martie, la Sala Capitol va fi un recital Horea Mihail, pornit în cel de-al treilea turneu naţional “Pianul călător”? Mda, nici eu. A anunţat cineva, undeva, chestia asta? Nu a anunţat. (more…)

Atenţie: articolul de mai jos este kilometric şi conţine spoilere. Multe. Dacă eşti femeie şi vrei să citeşti cartea, nu-ţi strica surpriza. Dacă eşti bărbat, poţi intra fără probleme, că oricum nu e o poveste ţintită către publicul masculin.

(more…)

E plin internetul de poze cu pisici – jucăuşe sau adormite, mici şi mari, negre sau colorate, monocrome sau pătate, simpatice sau grumpy. Probabil că în fiecare secundă, cineva, undeva, pozează o pisică.  (more…)

Străluceam pe facebook acum vreo lună, bucuroasă de Kindle-ul primit cadou de la sora mea, proaspăt întoarsă de pe tărâm american. Nu am vrut să mă las dusă de entuziasmul noii jucării şi să mă laud pe blog cu cele cinşpe cărţi pe care le voi citi într-o săptămână, pentru că mă cunosc bine şi refuz să promit rezultate înainte de a mă pune efectiv pe treabă. Ei bine, acum am ajuns în punctul în care it’s safe to say that I like it.  (more…)

Când eram eu mică şi auzeam pe ici, pe colo, despre Timişoara, una dintre chestiile cu care era des asociată era întinderea vastă de spaţii verzi, capitala Banatului fiind un oraş (poate singurul din România) care poate fi străbătut de la un capăt la altul mergând prin parcuri. Şi acum văd ştirea asta; dezamăgire e un cuvânt mult prea slab pentru a exprima ce simt vizavi de subiect. (more…)