Hello, fresh food!

Nu știu despre voi, dar mie, uneia, îmi place mâncarea gătită acasă. Da, cea din localuri e bună și variată – mâncare indiană, thailandeză, chinezească, persană, vietnameză, libaneză, pizza, sushi, burgeri, salade organice/bio – toate sunt la o aruncătură de băț de birou și accesibile ca preț, dar… parcă niciun prânz nu are gustul celui adus de acasă, gătit de tine, fix pe gustul tău.

(more…)

Un an fără plan

Sau despre cum Cami cea mereu organizată, care-și trăiește viața pe bază de liste și Exceluri, a pornit la drum în 2015 fără new year resolutions, fără strategii de schimbat lumea (be the change you want to see in the world, gen), fără deadline-uri. Doar cu… voie bună, și încălcând neintenționat cam toate tradițiile/superstițiile vehiculate din moși strămoși (ocazie cu care cred că am demontat și câteva mituri) :) Dar să o luăm mai pe îndelete, și să vedem ce-a ieșit.

(more…)

Englezii și pungile de plastic

Primul lucru pe care l-am făcut când am aterizat în Londra, în ultima zi a anului 2014 (pe atunci, doar în vacanță), a fost să mergem la cumpărături. Prietena care mi-a fost gazdă fusese și ea acasă de Sărbători, așa că evident, frigiderul era la fel de gol ca burțile noastre; aveam nevoie de provizii. O oră mai târziu, ne întorceam acasă cu vreo 7-8 plase (nu exagerez) pline cu diverse chestii, plase oferite cu generozitate de fiecare magazin mare sau mic în care am intrat.

(more…)

One month down

Cum, necum, s-a scurs o lună de când una bucată Cami ieșea din aeroportul de la Luton cu două geamantane și o geantă, care adunate aveau cu vreo 5 kg mai puțin decât propria-i greutate. Ok, fie, o lună și 2 zile, dar am fost prea ocupată sâmbătă ca să mai dau cu penița pe blog. Și cum cea mai frecventă întrebare pe care o aud de când m-am mutat este “So, how are you settling in?”, am zis că e un bun prilej să răspund la ea și în scris, pentru toți oamenii dragi din România care nu au ocazia să mă întrebe față în față.
(more…)

Iaurt

Ok, titlul inițial al acestui articol era Brighton, subiect despre care voiam să vă povestesc acum, cât încă mi-e foarte proaspăt în memorie (și încă nu m-am lenevit); dar între timp, memoria mea a înregistrat alte evenimente mai recente, care au câștigat lupta pentru titlu :) Dar despre asta, mai târziu. Brighton, deci. (more…)

48 de ore

Câte lucruri pot să se întâmple în 48 de ore? Puține, teoretic, mai ales dacă sunt cuprinse în intervalul miercuri-vineri, când de regulă ne petrecem (minim) 8 ore la muncă, mai rezolvăm din treburi și ne punem înapoi la somn. Ei bine, ultimele mele 48 de ore au fost foarte departe de rutinele-mi bine stabilite, dintr-un motiv foarte simplu: m-am mutat în Londra.

(more…)

Paris, mon amour

Nu știu voi ce vise ați avut când erați copii, dar eu, una, îmi doream să mă mărit în Turnul Eiffel, și să am un spectacol de artificii foarte asemănător cu cel din anul 2000. Eh, între timp m-am scuturat de fanteziile cu măritișul prin cele zări, iar artificiile sunt prea mainstream, dar dorința de a vizita capitala Franței au rămas. Iar 20 de ani mai târziu, picioarele au ajuns să străbată și acest oraș (care, deși a fost visul meu dintotdeauna, a pierdut în fața Barcelonei și Londrei când am planificat concediile anterioare). Cum a fost? (more…)

Trenduri care-mi plac

Am prins de-a lungul celor 24 de ani de viață diverse trenduri. Moda Andre și codițele Irinei de la ASIA. Piercing-urile în buric. Tatuajele cu henna. Maieurile din plasă. Cerceii cu piatră mare, purtați de băieți. Moda trashy. Ciocatele. Decolteuri masculine și frezele de Bieber. iPhones. Concediile în Grecia. Bărbile. Posesorii de DSLR-uri deveniți peste noapte X Photography. Dietele minune. Cele mai multe dintre ele mi s-au părut la vremea lor (și încă mi se par) o mare tâmpenie; nu știu dacă roata începe să se întoarcă  de la o vreme sau am devenit eu mai tolerantă, cert e că în ultimii ani am văzut și câteva semne de bine.

(more…)

Divergent (2014)

A trecut ceva vreme de când s-a dat în cinematografe, a trecut vâlva primului “episod” (cel de-al doilea a apărut luna asta), deci… a venit vremea să îl văd. Și, cum povestea a stârnit un oareșce în mine, trebuia, în stilu-mi caracteristic, să aduc tema în discuție și pe blog. O să încerc s-o las moale cu spoilerele, totuși, în caz că mai tentează pe cineva filmul. (more…)

Eu n-aș putea

Mi se întâmplă destul de frecvent ca cineva, auzindu-mă cântând și fiind cu chef de vorbit prostii, să mă îndemne să-mi dau demisia și să mă duc la Vocea României; nu știu dacă e o chestie universal valabilă atracția asta față de celebritate sau e exagerată mult doar în România, dar concursurile de talente parcă n-au fost nicicând mai populare. Cei mai mulți oameni vor să APARĂ, să SE VADĂ, să fie IMPORTANȚI, așa că la primul semn de talent în vreo direcție, se lasă duși de val și speră să ajungă rich and famous. (more…)

1 2 3 55