Un veac de singurătate

Recent am citit această carte remarcabilă, aparţinând scriitorului Gabriel Garcia-Marquez şi mi-a atras atenţia un aspect pe care vreau să îl consemnez şi aici. Pentru a putea înţelege mai bine acţiunea, am fost nevoită să fac o listă, un fel de arbore genealogic, pentru că în carte toţi urmaşii poartă numele taţilor, mamelor, unchilor sau bunicilor lor, încât la un moment dat pierzi şirul şi nu mai ştii despre cine e vorba. Sora mea se uita amuzată la mine cum consemnam fiecare nou-născut despre care se vorbea în carte, dar eu mi-am continuat lista şi aşa am reuşit să înţeleg (sau cel puţin aşa cred) sensul acestor repetiţii de nume.

Cam aşa sună povestea :
José Arcadio Buendia se căsătoreşte cu Ursula Iguaran şi au 3 copii : Aureliano, José Arcadio şi Amaranta, iar mai târziu adoptă o copilă de 11 ani pe nume Rebeca.

Aureliano are un copil cu Pilar Ternera, pe care îl botează Aureliano José, apoi se căsătoreşte cu Remedios, care adoptă copilul. Aureliano devine un colonel renumit şi în timpul războiului mai are 17 copii cu 17 femei diferite, pe care Ursula îi boteaza cu numele tatălui lor.

José Arcadio are un copil cu Pilar Ternera, pe care îl botează José Arcadio, dar toţi îi spun Arcadio, pentru a evita confuzia. Ursula îl creşte ca fiind al ei, iar José Arcadio se căsătoreşte cu Rebeca, sora lui adoptivă.

Arcadio se căsătoreşte cu Santa Sofia de la Piedad, cu care o are pe fiica Remedios şi încă 2 gemeni, José Arcadio al Doilea şi Aureliano al Doilea.

Aureliano al Doilea şi-o alege ca soţie pe Fernanda del Carpio, care îi dăruieşte 3 copii : José Arcadio, Renata-Remedios (la care toţi îi ziceau Meme) şi Amaranta-Ursula.

Meme are un copil cu Mauricio Babilonia, pe care îl botează Aureliano.

Aureliano, fiul lui Meme, are un copil cu mătuşa sa Amaranta-Ursula, fiu care poartă numele de Aureliano, are coadă de purcel şi moare la doar o zi după naştere.

Putem observa aşadar că în toată cartea există 22 de personaje cu numele de Aureliano, 5 José Arcadio, 2 Ursula/Amaranta şi 2 Remedios. Din câte am putut eu să constat, această repetiţie a numelor a fost utilizată pentru a marca acel veac de singurătate anunţat în titlu, deoarece toţi cei ce purtau numele de Aureliano aveau un aer singuratic, iar José Arcadienii aveau un corp foarte puternic şi dezvoltat, astfel încât toţi păreau fraţi. La sfârşitul celor o sută de ani, acest neam pentru care timpul parcă se învârte în cerc îşi primeşte pedeapsa pentru repetatele relaţii sexuale între fraţi, nepoţi şi mătuşi şi se stinge, sau cel puţin aşa se deduce din finalul cărţii.

Now… do you wanna read it? :))

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply