Sâmbătă – part two

Longest day din excursie – pe pârtie de pe la 10 până la 7. Am decis totuşi să-mi risc viaţa pe skiuri – ce am de pierdut? Măcar dacă mor, mor înainte să dau bacul, nu cu diploma în mână ;)) Dar din moment ce încă raportez, înseamnă că sunt ok, right?

So… o luăm metodic. Deşi la meteo a anunţat ploaie în toată ţara, iar pe pârtia de la Poiana Braşov era doar iarbă udă, la Arieşeni a nins aproape toată ziua, cu pauze. Cert e că s-au acoperit toate golurile de pe pârtia mare şi a pornit şi acolo teleskiul după-masa – toată lumea a înviat! 😀 Dar nu vă gândiţi că am trecut pe acolo cu skiurile, am luat-o mai de dimineaţă pe pârtia de începători, acolo unde am găsit toţi savanţii :)) M-am şi ciocnit de unul cu placa, am căzut artistic de vreo 20 de ori (rezultatul: pe 50 de metri era tot câte un băţ, ski, băţ, ski şi 10 metri mai jos eu) şi am renunţat. Mi-am format opinia, şi vă spun că nu mă mai urc eu prea curând pe aşa ceva, că n-are rost. Deşi am avut profesoară bună, nu se prinde nimic de mine – când prind viteză, mă panichez şi cad 😀 Cuvântul habarnist s-a inventat în clipa în care Cami zisă Deme a pus piciorul pe pârtie. Să nu îndrăzniţi să mă contraziceţi! :))

Data viitoare încerc placa, promise 😀 Anyway, mi-am şi ales moment prost, că dacă mă duceam mai târziu era mai liberă pârtia. My bad. I-am dat placa unei colege şi a încercat şi ea, însă cădea într-una (ce-i drept, nu atât de artistic) şi am mers într-un final să ne tratăm incompetenţa cu nişte ceai cald la Venezia.

napoi la tabere, pe la 11 soseşte supply-ul de vin şi party all night din nou 😀

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply