Are we human?

…or are we dancer? Mulţi aud, puţini pricep. Am încercat să descopăr, alături de Adi, sensul acestei întrebări, în urmă cu vreo 2 săptămâni. De ce trebuie să alegem între a fi dancer şi a fi human, de ce se exclud una pe alta? Păi pentru că dacă eşti dansator (sau actor sau patinator sau orice alt performer) nu poţi fi om în acelaşi timp. Pentru cele câteva momente pe care le petreci în faţa publicului, trebuie să uiţi de tine, de problemele tale, de faptul că te jenează papucul sau că te doare spatele… trebuie să zâmbeşti, să te uiţi la public şi să îţi joci rolul. Să fii o mască, nu o persoană normală, cu suferinţele ei.

Interesant este că în zilele noastre, cam toţi suntem “dancers” în viaţa de zi cu zi. Am învăţat să ne ascundem emoţiile şi suferinţele, pentru a nu le arăta celorlalţi vulnerabilitatea sufletului nostru. Încă mai funcţionează un fel de lege a junglei: cei puternici rămân în picioare, cei slabi sunt atacaţi din toate părţile până când cedează. Şi atunci ne-am format o cochilie, o carcasă colorată, un înveliş tare care să ne apere de răutăţile din jur. Vrem să ne simţim în siguranţă. Dar sufletul?

Let me know, is your heart still beating? Mai eşti încă acolo, tu, cel pe care îl cunosc? Omul, nu masca? Mai ştii să faci diferenţa între cele două? Mai ştii, atunci când te dai jos de pe scenă, cine eşti? Să sperăm. One can only hope.

Lately, am fost human. Poate prea human. Dar pentru o săptămână am renunţat la a gândi cum trebuie (adică aşa cum consideră ceilalţi că ar trebui) şi am făcut exact ceea ce am dorit, cu egoism. Am ieşit din horă şi mi-am impus propriul ritm, oricât de absurd ar părea în ochii celorlalţi. Am improvizat, aşadar, pe scenă şi unii cred că am dansat prost. Dar eu simt că a fost bine şi câteodată, sentimentul ăsta că ai făcut ce trebuia valorează mai mult decât aprecierea critică a spectatorilor…

Comentarii Facebook

comments

5 Comments on Are we human?

  1. Ana
    March 29, 2009 at 12:27 pm (9 years ago)

    Mă bucură acest post, ca şi tine am ajuns şi eu la trista concluzie că de cele mai multe ori oamenii sunt forme fără fond. Ambalajul a început să conteze mai mult decât conţinutul şi există o preocupare extraordinară de a fi pe placul celorlalţi cu riscul de a-ţi pierde identitatea. Keep up the good work ! (BTW superbă piesa :).)

    Reply
  2. MooNy
    March 29, 2009 at 6:57 pm (9 years ago)

    Daca zici de melodia “are we humans or are we dancers”… treaba e daca intr-adevar traiesti sau daac esti doar o marioneta, un dansator in manile unui papusar. Iti faci viata sau viata te face pe tine…

    Reply
  3. Tomata cu scufita
    March 31, 2009 at 8:39 am (9 years ago)

    Curios… le am cu interpretatul, ma pricep la hermeneutica si nici prin cap nu mi-a trecut sa ma gandesc asa la cantecul asta.

    Acum o sa ii dau o importanta mai mare, ca o sa ma gandesc la ce ai scris tu aici.
    Cat despre noi, daca n-am fi si human si dancer… s-ar alege praful. E atat nevoie de masca aia cateodata…

    Reply
  4. Deme
    March 31, 2009 at 6:02 pm (9 years ago)

    Bine ai venit, “roşiuţo”! 🙂

    Reply
  5. copiiiiubirii
    April 6, 2009 at 2:37 pm (9 years ago)

    Cand creeaza arta, e artist. E intangibil… poate sa faca orice prin arta sa. E liber si in acelasi timp prizonier al artei sale.

    In rest e un om ca oricare altul.

    E artist doar legat de opera sa si atunci depinde de ea in totalitate… este el insusi creatia artei proprii, marioneta propriilor sale creatii.
    Nici un artist nu are destin inafara artei.

    Reply

Leave a Reply