Decizii, decizii…

Ce te faci atunci când trebuie să iei o hotărâre importantă pentru tine? Şi nu prea ai la cine apela pentru ajutor, pentru că Universul ăsta este prea mare ca să aibă răbdare cu tine şi să stea să analizaţi împreună problema. Şi vrei să faci ceva, dar nu ştii dacă e bine sau dacă are rost.

E ciudat când ceva ţi se învârte în minte o zi întreagă şi nu poţi spune stop, deşi ştii că e o prostie şi nu are rost să te gândeşti la ea. E ciudat când nu mai ştii dacă trebuie să fii egoist, să te gândeşti la binele tău (deşi, la drept vorbind, nu ştii cât de bine o să îţi fie dacă faci lucrul respectiv), sau dacă trebuie să te gândeşti la persoana dragă pe care o să o răneşti, cu siguranţă. Nu ştii dacă trebuie să faci ce trebuie, sau să îţi laşi inima şi conştiinţa proprie să judece singure… Nu ştii încă în ce fel te va afecta dacă vei spune da sau nu, fac sau nu fac, nu ştii dacă trebuie să mai aştepţi ca lucrurile să se rezolve de la sine, sau dacă trebuie să acţionezi acum, înainte să se complice şi mai mult lucrurile. Nu ştii ce să faci atunci când totul e bine cu excepţia unui mic detaliu, care devine din când în când extrem de important şi toată mintea gravitează în jurul lui, obsedându-te: să iei ansamblul sau să te ocupi şi de acel mic punctuleţ, pentru a fi fericit întru totul? Nu ştii dacă e bine să rămâi aşa cum eşti, gândindu-te că e bine, sau să aspiri la ceva mai înalt, de care ai mai avut odată parte şi al cărui miraj te ispiteşte, pentru că acolo toate detaliile sunt puse la punct şi bifate. Să vinzi sau nu pielea ursului din pădure?

Şi pe lângă toate astea, te mai gândeşti şi la restul lumii. Orice om normal care trăieşte într-o societate îşi pune cel puţin o dată în viaţă întrebare: ce vor zice ceilalţi? Aşa că da, apare şi problema asta. Cum să explici cuiva că ai renunţat la ceva bun din ceea ce, pentru ei, este un capriciu? Pentru tine, poate că acel detaliu lipsă este esenţial, dar pentru ei nu înseamnă nimic şi nu vor înţelege niciodată. Şi poate că tu exact în acel moment ai nevoie să fii înţeles.

Decizii, decizii… de ce nu au putut sta Adam şi Eva pe fundul lor, că bine şedeau, să nu atenteze la fructul interzis, să nu guste din el şi să fi rămas în Rai, să încă acolo şi să nu ne mai batem capul cu toate dilemele astea? Mă opresc aici, că dacă mai continui, prevăd încă o listă de “de ce”-uri şi nu va fi foarte interesant 🙂

Anyway, ăsta este unul din articolele alea prelungite care pot continua mult şi bine, deşi nu au sens decât pentru cel care le scrie. Nu ştiu dacă se înţelege ceva din ce am scris aici, dar deocamdată înclin spre egoism şi spre a face ce e mai bine pentru mine, iar pe mine mă ajută să mă descarc de toate astea, ca să mai eliberez o părticică de minte. S-ar putea totuşi să desluşească ceva din toată aberaţia asta prietenele mele apropiate, cărora le-am spus despre dilema mea şi cu care am dezbătut imensitatea prostiei mele 🙂

Have a nice day, voi, cei care nu aveţi azi gânduri obsedante care revin iar şi iar şi iar până drive you crazy! 🙂

Comentarii Facebook

comments

3 Comments on Decizii, decizii…

  1. jorjh
    March 21, 2009 at 6:39 pm (9 years ago)

    Alegi ce vrei fara sa te gandesti la consecinte…that`s the beauty in a putea sa alegi.

    Reply
  2. Raka
    March 23, 2009 at 8:52 am (9 years ago)

    Poate te surprinde, da' oarecum, aceeasi dilema am avut-o si eu, saptamana trecuta (si care preconizez ca se rezova saptamana asta), daca mai tii minte postu' cu diagrama aia explicativa (pe care l-am scos pentru ca incepea lumea sa abereze fara sens departe de marginea ideii / problemei) 🙂

    Un lucru-ti pot garanta, din experienta proprie : consumul excesiv de analiza & gandire & ras-gandire & cerebralitate dauneaza grav efectului pe care-l urmaresti. Poti sa-ti intrebi si neamu' pentru chestia asta, o sa vezi ca e aceeasi reactie 🙂

    Zic asta, pentru ca-s perfect convins ca problema in cauza nu e trecerea "de la bocancei la sandalute", ci mai degraba ceva asemanator problemei in care am fost eu palsat ;))

    Bottom line, pricep despre ce-i vorba, chiar daca noi suntem, teoretic, de pe Marte ;)) Deci te poti descarca linistita, si daca e nevoie de pareri de terti patiti de n'spe mii de ori cu asa ceva, feel free 😀

    Reply
  3. aimee
    November 25, 2009 at 9:00 pm (8 years ago)

    Multă vreme am crezut că e bine să iei deciziile neținând cont de cei din jur, fără să te intereseze pe cine rănești sau dacă ceilalți au dreptate. Am luat astfel de decizii și mi-a părut rău..Important cred că e să fii împăcat cu tine însuți. Dacă poți suporta ideea că prin ceea ce faci, rănești oamenii pe care-i iubești mai mult, sau dacă nu te deranjează că o persoană n-o să-ți mai vorbească niciodată dacă iei o anume decizie, atunci go for it 🙂

    Reply

Leave a Reply