De Paşti

E o tradiţie să merg cu familia la biserică în noaptea de Înviere. E singura slujbă bisericească din an la care reuşim să ne adunăm toţi 4 şi să apărem acolo ca o familie, de aceea am refuzat invitaţia colegilor mei de a mă alătura lor anul acesta, la catedrală. Îmi place bisericuţa asta care tocmai a sărbătorit cum se cuvine cea de-a 16-a Înviere, cu feţele cunoscute, cu locul meu din stânga altarului, cu cântecele pe care le ştiu pe de rost, deşi nu sunt mare credincioasă, cu stilul. Nu o dau eu pentru nicio catedrală. Dar nu despre asta am să aberez azi, ci despre schimbările pe care le-am observat.

Anii trecuţi, oamenii erau mai implicaţi. Veneau serioşi la slujbă, luau lumină şi cântau “Hristos a Înviat!” în timp ce înconjurau cu toţii biserica, de se auzea până în centru. Anul acesta lucrurile s-au schimbat: biserica se înconjoară cel mult o dată, după care majoritatea se aşează în mijlocul drumului, privind la ceilalţi, povestind şi râzând, de parcă au venit la spectacol, şi mai rămân doar câţiva care se mai mişcă în alai. Cântatul a rămas pentru cei doi preoţi şi oamenii de lângă ei, nu ca în alţi ani când lumea cânta măcar pe o rază de 100 m pe lângă ei, şi am rămas surprinsă că eram înconjurată doar de oameni ce povesteau şi prin urmare nu aveam cu cine să cânt. Am fost dezamăgită; eu înţeleg că trăim într-o lume cu toţi mai mulţi necredincioşi, oameni care contestă importanţa bisericii şi existenţa lui Dumnezeu ca şi creator al lumii, nu am nimic cu ei pentru că fiecare om are dreptul să creadă ce vrea, dar speram că măcar acei câţiva care vin la biserică să mai creadă cât de cât. Nu pretind că eu sunt mare religioasă, care merge toată ziua la slujbe; om sunt, nu Îl invoc pe Dumnezeu la fiecare pas, îmi găsesc alte preocupări în dimineţile de duminică, dar atunci când totuşi mă duc încerc să fiu serioasă, să particip la slujbă, nu să stau şi să analizez ce face şi cu ce e îmbrăcat X şi Y.

Anyway, a doua surpriză a fost când, după ce s-a terminat slujba, am luat Paşti şi am ieşit afară, era mult mai puţină lume decât în anii trecuţi. Am înţeles de la părinţi, care au rămas afară, că după începerea slujbei s-au mai răsfirat şi oamenii şi au plecat la casele lor. Nu au mai stat pentru un strop de mir şi pentru nişte Paşti pe care le-au luat probabil de la catedrală, unde cică se împart de joi. Şi asta mi se pare o chestie ciudată…cum să dai Paşti cu 2 zile înainte de Înviere? Ca ce chestie? This world has gone crazy…

Evenimente ieşite din obişnuinţă nu au prea fost, doar o femeie a leşinat (sau a făcut vreo criză de epilepsie, având în vedere poziţia nefirească a corpului şi ochii deschişi) în primul rând, chiar în faţa altarului. În rest, aceeaşi înghesuială care mi-a remodelat oasele în drum spre miruit, aceleaşi feţe cunoscute împărţind Paşti, aceleaşi sfaturi din partea preotului. Acasă, tradiţionalele ouă ciocnite, cozonacul şi multdoritul pahar de vin au încheiat frumos noaptea ce se transforma încet în dimineaţă.

Hristos a Înviat!

Comentarii Facebook

comments

3 Comments on De Paşti

  1. tartoras
    April 19, 2009 at 6:11 pm (9 years ago)

    Hristos a inviat!!
    Noi am fost la o biserica ortodoxa sarbeasca….am ramas uimita cum poate credinta sa aduca la un loc sarbi, romani, bulgari, greci…pentru a lua LUMINA…
    A fost inaltator..si s-a inconjurat biserica de 3 ori, sasa cum se face!
    Paste fericit!

    Reply
  2. vizionarul
    April 20, 2009 at 9:09 am (9 years ago)

    Perfect adevarat ce spui tu aici Deme, nici eu nu ma consider credincios dupa standardele bisericesti. Religia a fost manipulata de-a lungul secolelor dupa interesele unora sau altora. Insa eu nu m-asteptam de la maica-mea sa-mi zica asa intr-o doara acu cateva saptamani: “Sa faci si tu bine sa mai vii duminica la biserica! Sa vezi ce fete frumoase merg duminica de duminica la biserica.” Stiu ca religia nu te lasa sa judeci, insa nu m-asteptam ca mama, care se roaga in fiecare zi, merge la biserica destul de des, sa-mi zica asa ceva. Cand eram prin liceu si prin prima faculta, mergeam ce-i drept mai des pe la biserica, dar aveam impresia ca toti isi etaleaza garderoba, bijuteriile si frizurile. Nu stiu daca asta e doar la romani sau se intampla peste tot. Insa prefer sa am eu o relatie personala cu Creatorul decat prin intermediari si intr-o multime de farisei.

    Reply
  3. Deme
    April 21, 2009 at 3:48 pm (9 years ago)

    Mda, vizionarule… uite aşa a ajuns şi slujba de Paşti paradă de modă, buletin de bârfe sau moment bun de răspuns la SMS-uri (mi-a atras atenţia lumina de la mobilul unei tipe care merge des la noi la biserică şi stă chiar în faţa altarului, la 20 de cm distanţă)… These people have no limit.

    Reply

Leave a Reply