Mini-vacanţă

Am fost şi eu 3 zile departe de lumea mea, de cărţi şi caiete ce aşteaptă să fie deschise, citite şi redate, de părinţi care întreabă multe şi află prea puţine de la mine, de întrebări precum “unde pleci?” şi “la cât te întorci?”, de anturajul meu obişnuit, de casă, de realitate. Am fost în vizită la sora mea, că a absolvit facultatea şi am fost să o văd îmbrăcată în robă.

Cursul festiv a fost cam ca pixu’… s-a ţinut la Operă, era loc pentru 700 de persoane şi au fost acolo câteva mii, aşa că mulţi studenţi nu au avut loc să intre nici măcar ei, darămite familionul, cu căţel şi purcel. Abia sor-mea, ca şefă de promoţie, a ajuns pe scenă, doar nu putea să îi trimită diploma prin poştă :)) Eu nu aveam loc nici să respir, aşa că am lăsat-o pe mama să îşi urmărească fata şi eu am mers cu tata afară, să mâncăm nişte îngheţată…am ieşit mai câştigaţi 🙂

Părinţii au plecat la scurt timp după terminarea cursului festiv, iar eu am rămas ca să o coafez (cică) pe iubita mea soră pentru banchet. Am făcut ceva-ceva, am primit şi un pic de ajutor (şi mulţumesc pentru asta) şi m-am pus să dorm (how lame…dar dormisem doar 4 ore noaptea, am şi condus câteva ore şi căldura aia plus baia m-au epuizat de tot).

Sâmbăta a fost zi de trezit la amiază şi apoi de colindat magazine în căutare de rochie de banchet. Am găsit una, nu e spectaculoasă (nici nu căutam aşa ceva), dar mie îmi place şi asta contează cel mai mult, din punctul meu de vedere. Seara concert Popa Şapcă, Opus şi Implant Pentru Refuz în Rozelor. Apropo de concerte, am observat că publicul se împarte în trei:
1. Oameni care au venit pentru concertul ăla, care ştiu cine e pe scenă, cunosc versurile şi le cântă, dau din cap şi se manifestă pe muzică;
2. Oameni care nu prea au habar de artiştii ăia şi nu-s fani, dar din dorinţa de a se integra cât de cât încearcă să se adapteze stilului vestimentar şi stau cuminţi (that would be me);
3. Oameni care nu au nici în clin, nici în mânecă cu toată treaba şi nici nu se chinuie. Exemple relevante sunt tipele cu rochii colorate şi tocuri la concert de rock, cu asta cred că am zis tot.

Anyway, după concert a fost o scurtă incursiune gastronomică în cămin, apoi party drum’n’bass până au făcut picioarele grevă şi era să dorm acolo, că nu mai voiau să mă poarte spre casă. It was fun 🙂

Duminică, sad day că ştiam că e ultima. Am mai dat o tură de cumpărături (pe care, ca o idioată ce sunt, le-am uitat la sor-mea), bagaje şi la 3 jumate am fost la gară. Am crezut că mă destram toată de plictiseală pe tren, am terminat revista, am moţăit un pic, am mai vorbit la telefon şi au trecut cumva cele 4 ore de drum. Şi iată-mă acasă, visând la Timişoara şi la libertatea de acolo.

Excursia asta este ca un fel de reminder, aveam nevoie de ea ca să ştiu de ce mă chinui să învăţ: vreau ca din octombrie să pot respira şi eu aer bănăţean şi să mă bucur de viaţa de student într-un oraş, nu într-un prichindel cum e Alba. So help me God 😀

Comentarii Facebook

comments

2 Comments on Mini-vacanţă

  1. puisorul cufurit
    May 18, 2009 at 9:54 am (9 years ago)

    Mi s-a facut dor de liceu. Ce vremuri… Have fun la banchet!

    Reply
  2. Vio
    May 20, 2009 at 4:12 pm (9 years ago)

    Astepti Timisoara cum astept eu Bucurestiul ;))
    Bafta multa! Sa intrii unde iti doresti :*

    Reply

Leave a Reply