Lack of inspiration

Am reuşit să mă enervez pe mine – wow, ce realizare. De fapt, nu m-am enervat pe tot ceea ce ţine de mine, ci mai precis pe partea de creier cu imaginaţie, care stă destul de rău lately. Nu e vorba de bac, acolo a mers bine până acum la partea de creaţie, ci mă refer la acest colţ de internet, din ce în ce mai neglijat.


Dacă n-aş avea idei, nu m-aş plânge prea loudly; dar simt că mi-am pierdut (plecând de la premisa că am avut odată şi odată aşa ceva) talentul de a le îmbrăca în cuvinte drăguţe şi fraze worth reading. De obicei, când îmi vine ceva interesant în căpăţână, notez undeva şi uneori chiar mă apuc să scriu articolul on the spot. Dar chiar dacă reuşesc să-l duc până la capăt sau mă opresc la jumătate, mă încearcă aceeaşi dezamăgire că nu sună cum aş fi vrut, că nu exprimă ceea ce trebuia să exprime, că vorbele sunt seci şi lipsite de inspiraţie şi nu văd de ce le-ar citi cineva. Aşa că apelez cu încredere la tasta backspace sau rup foaia şi uite aşa butonul publish vede tot mai rar lumina clickului.

Sunt cazuri când unei idei nu îi dedic nici măcar 2 rânduri, pentru că intenţia de a scrie se pierde pe drum. Deschid hardughia, intru să verific mailul plus alte câteva siteuri şi bineînţeles Readerul, unde de fiecare dată mă aşteaptă cu răbdare zeci de articole noi şi interesante. Şi uite aşa mă cufund în lectura creaţiilor bloggerilor mei preferaţi şi fie uit să îmi mai scriu articolul, fie nu mai am chef de el ştiind că oricum n-am şanse să scriu ceva atât de inteligent, funny sau interesant ca X sau Y. Da, recunosc, am momente când mă simt inferioară în unele idei. Proastă comparaţie mi-am ales, dar alta nu îmi vine în cap: aşa-zisul meu talent e ca marile imperii – pornesc de jos, ating apogeul şi intră în declin. “Apogeul” îl consider perioada mea fructuoasă (ianuarie-februarie), când îmi plăcea rezultatul tastărilor şi am scris nişte articole care îmi plac şi acum (gen ăsta, ăsta, ăsta, ăsta şi chiar ăsta, deşi nu se încadrează în acea perioadă). Acum sunt în regres – scriu puţin şi neinspirat. Nu mă consider originală şi prin urmare parcă nici nu mai am chef să scriu – de ce să mă deranjez, dacă nu sunt mulţumită de rezultat?

În plus, sunt unele chestii pe care ar trebui să le dezbat atunci când se întâmplă, nu după 10 ani (era în plan un articol despre prima săptămână de bac), dar eu zic: “las’, poate mâine sunt mai inspirată…” iar a doua zi nu mai scriu nici atât. E aşa o stare de moleşeală în gândire, sper să fie trecătoare, pentru că îmi făceam planuri de schimbări majore pe blog din 3 încolo, dar dacă starea persistă, the big change va fi că-l voi lăsa baltă. Nu că ar fi mare lucru de abandonat – un blog mediocru, unul din “zecile de mii de mini-bloguri româneşti”, în care am investit doar câteva idei şi timp pe care oricum l-aş fi pierdut într-un fel sau altul plus câţiva oameni care mă citesc şi care după o lună sau două ar uita cu desăvârşire că a existat vreodată.

Really now, blogul ăsta nu e mare lucru, deşi probabil mi-ar lipsi spaţiul în care mă pot desfăşura în voie. En fin, destule cuvinte pe ziua de azi, oricum ceea ce am scris e nesemnificativ pe lângă moartea lui Michael Jackson sau recenta bucurie a lui Gigi Becali.

P.S. Articolul îmi aduce aminte de o poezie cu acelaşi pe care am scris-o mai demult într-o altă pană de inspiraţie.

I’m sitting at my desk
not knowing what to write,
because behind this mask
it’s neither black, nor white.

I could try to compose
some lines – simplistic rhymes,
that hardly could expose
what soul silently mimes.

Or I could write a book
about friendship and love,
and give an inside look
into my mind’s white dove.

It’s white indeed, because
it’s as white as the snow;
my mind’s in total pause;
I have nothing to show.

I’m not a brilliant writer
and nor can become one.
I’ve never been a fighter,
I can’t get my things done.

So, I could try a song
and sing it every day
and count myself among
the ones who earn their pay

by being in the limelight.
But I’m not made for that;
because, try as I might
I’ve lost the wizard’s hat.

So don’t try me today,
I have no inspiration.
Allow me to delay
the process of creation.

P.P.S. Contrar opiniei (probabil) generale, nu cerşesc prin acest articol apreciere, cuvinte de laudă, consolări sau încurajări, iar ca să mă asigur că această non-dorinţă nu-mi va fi neglijată, comentariile intră în moderare. Asta ca să ştiţi că nu va apărea nici unul pe aici, oricât de scurt, lung, inspirat, neinspirat va fi. Chiar nu am nevoie să mi se spună, din nou, că sunt doar o adolescentă tipică sau o copilă prostuţă – cred că sunt capabilă să îmi dau şi singură seama de asta. E doar un articol ca oricare altul – poate ultimul, who knows?

Comentarii Facebook

comments

3 Comments on Lack of inspiration

  1. Liviu
    July 3, 2009 at 6:28 am (9 years ago)

    Ti-am mai scris un comment, ratacit cred, referitor la poem: e foarte frumos.

    Reply
  2. Alle
    August 28, 2009 at 1:58 pm (8 years ago)

    wowwww deme, deci acum inteleg de ce zicea liviu ca-i plac poemele tale. e foarte frumos, si ma si regasesc in unele versuri. :"> uite ca m-ai dat gata cu poezia.

    Reply
  3. Anonymous
    March 22, 2010 at 4:53 am (8 years ago)

    good start

    Reply

Leave a Reply