De ce nu-mi plac cărţile de la Adevărul

Ziarul Adevărul are mai nou tot felul de promoţii şi chestii, gen cărţile “100 de cărţi pe care trebuie să le ai” sau cele pentru copii, precum şi dvd-uri cu diverse filme. Ideea nu e rea, oferă chestii culturale sau distractive la preţuri mici, dar cu toate astea nu mă trage aţa să mă apuc să adun colecţia de 100 de exemplare.

Contrar preferinţelor Tomatei cu scufiţă, care nu pune mare preţ pe coperta unei cărţi, eu chiar mă orientez şi după acest aspect. Deşi nu sunt genul care cumpără o carte doar pentru că are coperta roz sau albastru sau verde sau cu flori şi păsărele, asta mă atrage spre un volum sau altul. Ca peste tot, ambalajul vinde produsul, este prima chestie care strigă “cumpără-mă!” încă înainte de a pune mâna pe el. În marea de cărţi dintr-o librărie, ochii percep culoarea sau modelul de pe copertă şi-mi transmit “hei, uite, e ceva interesant acolo” – de obicei nu am atâta răbdare încât să iau la rând toate rafturile, să citesc autorii, titlurile şi descrierile de pe coperta IV. După ce studiez în felul ăsta primul raft, deja îmi fug ochii, nerăbdători.

În plus, îmi place ca respectiva copertă să reprezinte ceva, să aibă legătura cu cartea într-un fel sau altul. Uite, de exemplu, ultima carte citită – Zăpada, de Orhan Pamuk – are pe copertă un oraş îngropat sub un strat gros de nea, sugerându-mi exact acel sentiment indus de zăpadă pe care protagonistul îl trăieşte. Chiar şi copertele seriei Amurg mi-au plăcut, chiar dacă semnificaţiile nu sunt atât de evidente – dar, după ce am citit cărţile, îmi semnalează din prima ideea principală a volumului. Dacă mi-aş dori chestii simple, mi-aş lista eu cărţile, doar se găsesc pe net. En fin, nu mă apuc să detaliez, că vă plictisesc şi pierdem din vedere esenţialul – coperta joacă un rol foarte important.

Ori, problema cu cărţile de la Adevărul e că sunt toate la fel în ceea ce priveşte aspectul – toate verzi (nici măcar nu îmi place verdele), uniforme, fără nimic deosebit sau sugestiv. Ştiu, e o colecţie şi aia era şi ideea, să arate toate la fel, dar mie nu-mi plac. Şi pentru că nu-mi plac, nu le cumpăr. Prefer să dau 30 de lei pe o carte cu copertă frumoasă, pe care să o reperez urgent în bibliotecă atunci când vreau să o recitesc, decât 10 lei pe o carte neinteresantă în exterior.

Puteţi să mă numiţi superficială pentru că mă preocup atât de mult de acest aspect, dar contrar aparenţelor, nu mă consider a fi. Pentru că, deşi coperta mă atrage, nu voi cumpăra cartea doar pentru asta. După ce aleg dintr-o mare de volume doar câteva, începe faza a doua – văzut cine este autorul, citit sumarul, răsfoit puţin şi abia apoi ajuns cu ea la casă, dacă îmi place ce am găsit în ea. În fond, conţinutul este baza, coperta sunt floricelele care vin la pachet şi pe care le aleg în aşa fel încât mirosul lor să nu-mi provoace alergie.

Cam asta ar fi justificarea pentru care nu am abandonat librăriile în favoarea colecţiilor de cărţi. Dar tu, dragul meu cititor, tu pui preţ pe copertă sau te interesează strict cuvintele tipărite din interior?

Comentarii Facebook

comments

9 Comments on De ce nu-mi plac cărţile de la Adevărul

  1. B.
    July 18, 2009 at 10:34 pm (9 years ago)

    cărţile de la Adevărul nu au nevoie de o colecţie neapărat interesantă pentru că sunt cărţi din literatura universală care se vând singure. cine nu îşi doreşte un Hugo sau un Dickens în lista de lecturi.

    Reply
  2. Raka
    July 20, 2009 at 9:56 am (9 years ago)

    Eu, de exemplu, nu ma prea inghesui la a stimula defrisarea amazonului. Copertile in stil *.pdf imi coafeaza oricum nevoile, asa ca nu prea-mi bat capu' cu rafturile din biblioteca, pe care oricum am cu ce le umple, vai, vezi-doamne :))
    Si-asa, masura in care esti citit si cult se demonstreaza prin ce ai in cap si cum expui, nu prin ce-ti afisezi in raft.

    Reply
  3. Anonymous
    July 20, 2009 at 2:47 pm (9 years ago)

    Ti-as propune un exercitiu… Incearca sa vezi ce gasesti intr-un "ambalaj" care nu iti atrage privirea sau poate poti spune chiar ca nu iti place. Sa sti ca lucrurile bune nu arata neaparat frumos. Acum, colectia de la Adevarul… e cam ciudata. Adica sunt carti… care nu prea au mare legatura cu ideea de colectie… sau ma rog… asta e parerea mea. Carti de colectie inseamna ca au o anumita valoarea … nu neaparat materiala dar… mai bine ma opresc pt a nu fi (foarte) criticat. Ideea de baza e ca ambalajul nu face doi bani, de obicei.
    Ca sa intaresc cele spuse… te sfatuiesc sa asculti EPICA. Ambalajul… e tare prost (in acceptiunea unora) pentru ca e vb de rock dar…. streseaza-ti urechile si apoi… vezi tu cum e cu ambalajul…
    bafta

    Reply
  4. vizionarul
    July 21, 2009 at 7:06 am (9 years ago)

    draga Deme, e o chestie tipica zodiei tale 😉 Numai cine reuseste sa-ti treaca de "coperti", da de ce-i mai bun, e drept.

    In multe cazuri, ambalajul nu este semnificativ, mai ales daca stii exact sau mai putin exact ce se afla in interior.

    Reply
  5. tartoras
    July 26, 2009 at 10:45 pm (9 years ago)

    Despre colectia de la Adevarul , nu stiu mare lucru…de la prietenii mei am aflat ca ofera carti din literatura universala la un pret modic…sau asa- ceva.Buuuuuun!Asta-i foarte bine!
    Deme…cat despre coperta unei carti, ce sa-ti spun?Pentru mine nu conteaza asa mult…Pentru ca daca vreau sa arate bine in biblioteca le imbrac in piele sau mai stiu eu ce…si gata colectia!
    Daaaar, atunci cand sunt intr-o librarie fara a cauta o carte anume, doar asa…sa vad ce mai e nou….DA, coperta este cea care ma atrage prima data!
    Salutari ardeleanco

    Reply
  6. Deme
    July 27, 2009 at 2:51 pm (9 years ago)

    @B, cel cu profil inaccesibil: Welcome! O fi el Dickens sau Hugo, dar tot ţin la coperta care exprimă ceva. Fie o versiune a eroinei, fie un decor ce aduce aminte de o scenă semnificativă… nu doar o chestie în mulţime. Vreau ceva creativ.

    @Raka: Nu-mi place să citesc cărţi pe calculator. Pur şi simplu rămân ataşată de ideea de carte ca fiind chestia pe o poţi lua cu tine să o citeşti atunci când aştepţi să intri la doctor sau pur şi simplu, să umpli spaţiul dintre alte activităţi.

    @Anonim (altul sau tot acelaşi de mai demult): Am ascultat Epica. Nu pot să spun că am făcut o pasiune deosebită pentru muzica lor, dar nici nu zgârie pe urechi. Sunt ok…

    @vizionarul: Cum îi spuneam şi lui B, îmi plac copertele care totuşi semnifică ceva…oi fi artistă :))

    @Tartoras: Salutări şi ţie! Ardeleancă sunt, momentan (şi într-un viitor aproapiat) raportez din Banat 😀

    Reply
  7. Catalin
    August 23, 2009 at 3:05 pm (8 years ago)

    Iar legat de cartile pentru copii: azi, sor-mea i-a citit nepoatei mele "Alba ca zapada" si avea parti taiate. De exemplu, din incercarile reginei ramasese doar cea cu marul.
    Nu mi se pare normal, mai ales ca e o poveste de referinta..

    Reply
  8. Deme
    August 23, 2009 at 6:09 pm (8 years ago)

    Catalin: Aia e drept… nu sunt nici eu de acord cu scurtarea poveştii şi prezentarea a doar câtorva scene importante şi cunoscute. Or fi ele cărţi pentru copii, dar poveştile alea au fost scrise în întregime pentru ei, aşa că rezumatele ar trebui scoase din discuţie. Când o să afle bietul copil toată povestea? Când o caută pe net?

    Reply
  9. Catalin
    August 24, 2009 at 5:20 pm (8 years ago)

    Yup, mai e si faza ca daca de mic inveti o chestie gresit, ramai cu impresia aia adanc impregnata, iar daca ti se demonstreaza, cand esti mai mare, ca lucrul respectiv e gresit, iti vine foarte greu sa te obisnuiesti cu ideea.
    In fine.. e doar o poveste, se putea si mai rau. But still..

    Reply

Leave a Reply