Filme bune la Ryma

…este ceea ce se întâmplă din 20 până în 23 august, începând cu ora 21, în Şanţurile Cetăţii, marcând încheierea taberei de reabilitare a monumentelor istorice, organizate tot de Ryma (Revolutionary Youth Movement for Art). Sunt proiectate filme de la TIFF (Festivalul Internaţional de Film Transilvania) şi cică seara se încheie cu foc de tabără – nu sună deloc rău, plus că intrarea e liberă.


Aseară a fost prima seară de film, aşa că la ora 9 fără câteva minuţele străbăteam şanturile de nord alături de sora mea şi o prietenă, căutând spaţiile Ryma de a căror locaţie nu prea aveam habar, ştiam doar că e undeva pe dreapta, dacă vii dinspre Pub 13. Era cam creepy pe acolo, pentru că nu era nicio lumină, iar zidurile părăsite în semiîntuneric nu aduceau prea multe beneficii pentru starea noastră psihică :))

Ajunse la faţa locului, am dibuit sigla Ryma pe zid am păşit cu sfială înainte şi am dat de beznă, fiindcă deşi era un bec aprins, cât putea să lumineze şi el, săracul? Mai ales că nu ştiam încotro să o luăm… Ne gândeam că om fi greşit noi locul, sau ziua… unde Dumnezeu ar putea fi pe aici? Nu se auzea niciun zgomot, ca să ne putem ghida. Noroc că au venit doi tipi foarte hotărâţi şi au luat-o în dreapta, prin întunericul dens (noi n-am fi luat-o pe acolo de bună-voie) şi uite-aşa am ajuns la locul cu pricina, un spaţiu vast, cu o pânză (cred eu) pe perete, unde se proiecta ideea de bază a filmului Nuntă la ţară. Era ceva lume, aşezată fie pe scaunele pregătite în faţa “ecranului”, fie pe jos, că e moale şi bine 🙂 Era ceva mai în spate şi un cort, dar coada măricică de oameni ce aşteptau mi-a anihilat urgent curiozitatea.

Filmul a început la ora 21:15, cu o întârziere previzibilă şi pardonabilă – în fond, multă lume a venit după ora 9. Deşi ne-am uitat la o comedie, nu a fost genul clasic, la care să râzi de să te prăpădeşti; probabil că umorul la islandezi e puţin diferit. Oricum, s-a văzut astfel că nu e un film de duzină scos pe bandă rulantă la Hollywood, extrem de comercial. Povestea prezenta doi tineri din Reykjavik care vor să se căsătorească în afara capitalei, dar cele două autocare în care se aflau ei şi familiile lor se tot rătăcesc, pentru că biserica fusese rezervată prin telefon şi nimeni (în afară de preot) nu ştia exact unde se află. E drept, au fost câteva faze amuzante la care a râs toată lumea, dar recunosc că în prima oră de film, am râs mai mult de câinii care dădeau concert şi se hârjoneau în jurul nostru – stăpânii lor nu păreau să se fi gândit că poate patrupedele lor nu gustă acest gen de activităţi culturale :))

La finalul peliculei, deşi a fost anunţat încă ceva (nu am auzit prea bine ce anume, cred că un film) ce urma să înceapă în 10 minute, lumea s-a împrăştiat serios – nu că nu ar fi plecat destui şi în timpul filmului. Nu am mai rămas, căci se făcuse frig şi nu mai aveam chef de experimente, gândindu-ne la bezna care ne aşteaptă după ce plecam. E drept că la ieşire au pus organizatorii câteva candele ca să ne ghideze cât de cât, dar baza a rămas lanterna de la telefon, care ne-a readus în siguranţă la civilizaţie 🙂

În concluzie, am fost, am văzut, dar astăzi e ceva folk în Art Cafe, aşa că proiecţiilor de film le zic pas 🙂 See ya there!

*Afiş luat de pe ryma.ro

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply