Folk, filme şi pisici

După cum anunţam în articolul anterior, vineri seara am decis să spun “pas” filmelor din Şanţurile Cetăţii şi să merg în Art Cafe la ceea ce cred eu că este o chestie înainte de Festivalul-concurs de muzică folk “Ziua de mâine” (care trebuie să aibă loc în noiembrie), aflat la cea de a 5-a ediţie şi de care abia ieri am auzit ;))


1. Folk
Am mers acolo, indeed, şi am ajuns pe la ora 20, deşi cică începea la 19:00; dar deh, cum mai aveam şi altele de făcut în ziua respectivă, am ajuns puţin mai târziu. Am avut noroc că am dat de nişte prieteni la o masă, care ne-au făcut loc şi nouă să stăm, iar concertul a început cu vreo 10 minute după ce am sosit noi acolo. Dintre cei care au cântat, am reţinut numele de Vali Şerban, Daniel Avram (care mi-a fost profesor de chitară şi mie, într-o altă viaţă, când mergeam la Palatul Copiilor) şi trupa Tudor.

Atmosfera a fost interesantă – mă aşteptam la o cântare în jurul focului, ceva mai puţin oficial, dar când colo, ei cântau pe scenă iar la mese lumea vorbea câte în lună şi în stele, folkul fiind un fond muzical la fel de bun ca şi…house-ul, de exemplu. Mi s-a părut că artiştii nu erau prea băgaţi în seamă, în afară momentului de la final, când se termina melodia şi lumea aplauda, ca mai apoi să revină la conversaţiile lor.

Oricum, a fost drăguţ din partea organizatorilor să ofere tuturor moka stickere şi un pachet (click pe poze) format din 3 cd-uri cu muzica de la ediţia de anul trecut a festivalului.

2. Filme
Spre suprinderea noastră, zdrăngănitul chitarelor s-a terminat după cca o oră, iar cum noi nu puteam să mergem aşa devreme acasă, am decis să dăm totuşi un ochi şi pe la Ryma, să vedem filmul “Il Divo” (dramă, istoric, Italia). Nu am priceput mare lucru din el, nu pentru că am întârziat la el sau că aş fi avut probleme cu subtitrările în engleză, ci fiindcă am avut o companie foarte amuzantă şi am râs mai mult decât la comedia din seara precedentă; filmul în sine a fost destul de plicticos, aşa că nu mă obosesc să scriu vreun rezumat. După 10 minute de pauză, au pus un film american, “Naked” îi zicea, care nu m-a tentat prea mult, aşa că am pornit spre casă.

3. Pisici
La poarta a III-a am găsit un pisic portocaliu tigrat, extrem de frumos şi iubăreţ, pe care nu m-a lăsat inima să îl las acolo, aşa că l-am luat în braţe şi l-am dus acasă. Însă în faţa blocului mi-am dat seama că nu puteam să îl duc sus, pentru că ar fi distrus tot prin cameră, şi în plus, nu mai ţineam minte unde am pus litiera – iar perspectiva de a aduna mâine dimineaţă răhăţelul, înainte de a pleca la bunici, nu mă încânta deloc. Prin urmare, cu sufletul sfâşiat de ţipetele bietului puiuţ, l-am lăsat afară şi m-am dus fără el. Sâmbătă dimineaţa l-am auzit afară, încă strigând după ajutor, aşa că am coborât să-i dau de mâncare. M-am reîndrăgostit de el, bietul Tomiţă (aşa l-am botezat) avea câte un atac de panică de fiecare dată când mă îndepărtam de el, aşa că l-am luat din nou în maşină şi l-am dus la bunici. Deşi posibilitatea ca vreuna din rudele mele vârstnice să îl adopte era exclusă, că şi-aşa le-am tot dus la pisici, de le mănâncă şi urechile, speram să îi găsesc o casă drăguţă unde să-şi poată duce traiul. Spre norocul meu, prima femeie pe care am întrebat-o dacă nu vrea un pisic frumos mi-a răspuns că şi-ar dori, aşa că i l-am dat, l-a luat în braţe şi l-a mângâiat, apoi l-a dus să îi facă cunoştinţă cu celălalt motan al casei. Mai bine nici că putea nimeri, dragul de Tomiţă!

Vorba lui Shakespeare: All’s well that ends well! 🙂

Comentarii Facebook

comments

1 Comment on Folk, filme şi pisici

  1. MooNy
    August 25, 2009 at 7:08 am (8 years ago)

    Mi-ai inmuita sufletul cu motanila. Asa de lipiciosi sunt unii ca ti se rupe sufletul daca nu ii ajuti.

    Reply

Leave a Reply