O poveste despre ironie

Motto: Two days before the day after tomorrow was a shitty day.

Îmi iubesc Soarta – uneori, mă bate la capitolul “ironii” şi întotdeauna i-am apreciat pe cei care pot să facă asta, pentru că ştiu cât de mult m-am perfecţionat de-a lungul anilor. Dar Soarta, ah, ea a avut şi mai mult timp la dispoziţie, aşa că în dimineţile în care se trezeşte mai fresh decât mine (ceea ce, din nou, este o raritate), în loc de o cafea aburindă mă serveşte cu o porţie sănătoasă de ironie, aşa, ca să încep ziua cu brio.

Nu ştiu dacă aţi apucat să vă uitaţi pe geam în această superbă zi de octombrie în care plouă cu găleata şi bate un vânt de-mi zboară lentilele din ochi. Dragii mei, asta e reeditarea potopului, versiunea 2009 – cu mai puţină apă, ce-i drept, că e criză şi probabil că ori în al câtelea cer ai avea sediul, imposibil să nu te afecteze inflaţia. Pe scurt, e o vreme în care te doare inima să scoţi şi un şobolan din casă, darmăite propria şi mult-iubita persoană.

Iar eu aveam în orar un seminar de dreptul comunicării, de la ora 9:40. Fată conştiincioasă (care n-a fost la primele 2 seminare), m-am trezit cu chiu cu vai, m-am pus pe picioare cu şi mai mult chiu şi vai (este una din puţinele zile când vreau să zac, pur şi simplu…şi să dorm) şi am plecat spre UVT, încercând să mă binedispun. Hei, cică proful e simpatic… şi am de mers doar 10 minute prin urgia de afară… iar înăuntrul facultăţii este atât de cald şi de bine, ce mă bucur că apuc să mă usuc şi să mă încălzesc în ora asta şi jumătate, la care o să asist cu plăcere… Ce dacă e ploaie şi vânt şi coafura nu rezistă?

În care că nu ştiaţi, şi Soarta are un orgoliu, şi nu se putea lăsa înfrântă de optimismul meu, no way! Ce se gândeşte ea? Măi, am înzestrat-o pe fata asta cu o lene monumentală şi am pus-o să se trezească de dimineaţă – checked. I-am trântit o ploaie dintre cele mai urâte – checked. Am dat drumul la climatizarea naturală până am crezut că o ia pe sus cu tot cu umbrelă şi o zboară pe vreun parbriz sau în braţele vreunui trecător (şi nici măcar frumos) – checked. I-am îngheţat moaca şi urechile şi mâinile cu o temperatură de 7,5 grade şi o umiditate aproape de 100%- checked. Asta încă mai are chef să zâmbească? O să eşuez, o să-mi ştirbesc reputaţia…pentru ea? (înclin să cred că Soarta e de fapt o chestie la masculin). Hell no! Hmm, ce să mai facem, ce să mai coacem… Gata, ştiu! îşi zise.

Aşa se face că, odată ajunsă la sala cu pricina, mai văd două colege care păreau mai degrabă să plece decât să se pregătească pentru seminar. Îmi pun o mutră de “wtf” şi păşesc înăuntru – într-adevăr, plecau, iar proful cel simpatic ne spune că, de fapt, astăzi este seminarul de dreptul constituţional, nu comunicării, cum ştiam noi (oare de unde altundeva am aflat, dacă nu din orar? Ce, orarul este pentru profii ăştia aşa, un fel de îndrumare? Nu se ţin de el?). Just brilliant! Adică am venit DEGEABA?? Okey… Soartă, ai câştigat. This is indeed a shitty day.

Needless to say, am ajuns acasă ca vai de mine, plouată ca un pui de mâţ (umbrela mi-a protejat doar capul, în rest făceam eforturi supranaturale să o ţin în aşa fel încât să nu intru în coliziune cu alţii sau să las vântul să o dea peste cap). De ce am eu nevoie acum este un ceai fierbinte de hibiscus, cu 2 pliculeţe de zahăr. Neapărat servit de Murphy!

P.S. A observat cineva că azi este o minunată zi de marţi, 13?
P.P.S. Melodia zilei, după poezia lui Bacovia 🙂
Nicu Alifantis – Rar

Comentarii Facebook

comments

3 Comments on O poveste despre ironie

  1. day-dreamer
    October 13, 2009 at 9:29 pm (8 years ago)

    Da, iar vremea despre care vorbeşti părea încă de dimineaţă pentru o zi perfectă de marţi 13… dar ziua asta a trecut, aşa că i-am dat peste nas Sorţii… right?

    Reply
  2. Ovi
    October 16, 2009 at 11:06 am (8 years ago)

    Si cum ai termina articolul daca l-ai scrie dupa orele 23:59 ale zilei de 13?

    Reply
  3. Deme
    October 16, 2009 at 11:12 am (8 years ago)

    @Ovi Well… trebuie să recunosc, deşi nu mi-a servit Murphy în persoană un ceai fierbinte, nu mi-e ruşine nici de vinul ăla bun şi roşu şi dulce şi vechi de un an pe care l-aţi adus voi 😀

    Reply

Leave a Reply