O utopie conectată de-un "tu" fără nume

Din dorinţa de a-mi continua explorările în ză big city of Timişoara, am plănuit ieri o ieşire în oraş cu câţiva dintre colegii de grupă, urmând să ajungem în Youtopia, că cică era concert Connect-R (asta am aflat mai târziu).

Toate bune şi frumoase, dar ajunsă în parcare la ora 23:30 şi aşteptându-mi colegii, am remarcat o coadă îngrozitor de foarte lungă la intrare – puhoi de oameni care încercau să intre, într-un ritm pe care şi cel mai încet melc ar fi fost invidios. Surprizele continuă, astfel că m-am trezit că, dintre cei anunţaţi, doar un coleg a venit până la urmă, însoţit de alte 3 persoane. Şi ne aşezăm frumos la coada kilometrică… dar pe când mai aveam cam un metru (de-ar mai trăi Murphy, cred că ar încasa-o serios), bodyguarzii sau cine naiba erau ăia ne anunţă că “atenţie, se închid uşile”, pentru că era full înăuntru, aşa că doar cei care aveau masă rezervată mai puteau intra momentan. A few minutes later, mai iese ceva lume, mai intră câţiva fără rezervări şi avansăm, dar până la urmă ne convingem că nu are rost să intrăm, dacă urmează să stăm ca sardinele – cum am mai putea să dansăm?

Aşa că uite că am prins şi momentul istoric în care constat că mi-ar fi plăcut mai mult dacă eram acasă. Păi în Alba, la cât tineret iese în club (mai ales marţi seara), nu e niciodată coadă (decât eventual la Balul Bobocilor sau al primăverii, când se verifică invitaţiile). Deci uite ceva care să-mi placă şi în oraşul piticuţ în care m-am născut…

Neavând altceva mai bun de făcut, plecăm în No Name (yeah, I’m that kind of girl), unde ne zbânţuim şi ne-nvârtim şi ne-ameţim până pe la 2 şi ceva, când am considerat că s-a mai golit Youtopia şi ne poate primi şi pe noi. Indeed, am intrat normal, dar înăuntru era un aer atât de clocit, încât iniţial am crezut că am nimerit la saună :)) Connect-R was still doing his thing, mai avea vreo câteva melodii de cântat, aşa că am avut extrordinara oportunitate să văd de aproape cât de urât e :)) Nu glumesc, nu doar că e un om ca oricare altul, fără vreun talent vocal de excepţie, dar nici măcar nu e vreun prince charming. Cum a ajuns ăsta atât de apreciat? A, da, uitasem, în Românica noastră oamenii faini (la trup şi suflet) nu prea au căutare…

Epuizată după 4 ore de dansat aproape încontinuu, am ajuns şi eu acasă pentru o porţie bună de somn. Concluzii? În Youtopia nu mai merg, că e prea mare balamuc, localul nu mă încântă în mod deosebit, iar muzica (cel puţin aseară) e un house enervant, doar ritm după ritm, fără vreo variaţie deosebită, fără un vers… în orice caz, chestii pe care oricât de beat ai fi, tot mecanic te mişti. Plus că e plin de oameni distruşi şi cocălari care nu au altă treabă decât să-mi facă inventarul cu mâinile lor care cine ştie pe cine au mai pipăit înaintea mea. Mai bine nu mă mai gândesc… :))

Comentarii Facebook

comments

3 Comments on O utopie conectată de-un "tu" fără nume

  1. Raka
    October 7, 2009 at 12:38 pm (8 years ago)

    bag de seama ca nu prea mai citesti lumea? :)) acuma 2 zile tocmai scrisesem si eu de youtopia :)) ma mir ca v-a mai venit a merge pe-acolo…

    Reply
  2. Deme
    October 7, 2009 at 1:17 pm (8 years ago)

    Ba citesc lumea, dar merg pe ideea "see for yourself" 🙂 plus că nu am ales eu locaţia…

    Reply
  3. bloodie
    October 8, 2009 at 11:03 am (8 years ago)

    You're that kind of girl? Păcat, dacă erai "my kind of girl" te culturalizam de-ți ieșea pe nas 😀

    Reply

Leave a Reply