Construcţie de echipă

…sau teambuilding, că sune mai bine şi mai englezesc şi mai fancy. Ştiţi ce tare e?

Dar stai, voi habar n-aveţi ce echipă s-a consolidat, unde şi când. Well, în calitate de studentă cu chef de implicat în tot felul de chestii, am dat interviu şi am intrat în Organizaţia Studenţilor din Universitaţea de Vest Timişoara, sau mai pe scurt, OSUT. Mi-am ales departamentul de PR, că doar asta fac şi la şcoală, iar în acest weekend am fost alături de încă 41 de oameni la Poiana Mărului, la cabana UVT, să ne cunoaştem mai bine şi să împărţim licori bahice pe ritmuri care de care mai turbate 😀

Am plecat vineri din gara Timişoarei, unde am blocat calea spre tabelul de sosiri cu ale noastre bagaje, “minuscule”, de altfel. Trecem peste detaliile de schimbare de tren şi aşteptat pe peroane îngheţate, apoi mers cu Manea SRL… şi gata, am ajuns la cabană 😀 Am făcut ceva de mâncare, am consumat toată băutura pe care o aveam, am dansat până la dezbrăcarea de cele 10 cojoace (aveam vreo 12 în total) :))… ce mai, we had a lot of fun. Nu aveam căldură în camere deloc, ce-i drept, dar am ciordit o aerotermă, ne-am adunat ca pinguinii şi am scăpat cu viaţă şi ceva sânge în vene de prima noapte.

Sâmbătă, eu una am sărit peste partea de înviorare, că eram eu destul de energică, şi am adunat o trupă ca să mergem la mirificul, incredibilul şi mult-lăudatul baraj. Peste munţi, peste dealuri, pe drumuri forestiere circulate doar de tiruri, prin peisaje virgine unde am făcut poze artistice am parcurs cei cca. 10 kilometri lungi şi laţi şi am ajuns. Peisaj frumos şi acolo, dar era cam frig, aşa că nu am stat prea mult şi am luat-o la picior.

Drumul spre casă a părut şi mai lung, deşi mergeam pe şosea, aşa că m-am apucat de cântat cu foc, măcar vocea să nu îngheţe… de la Maria Mena la Mihai Mărgineanu sau concert extraordinar de colinde (pe frigul ăla, nici bubele pe limbă nu creşteau :D) n-a fost distanţă prea mare. Sătui de frig şi de mers pe jos, morţi de foame şi de oboseală, ne-am apucat să facem autostopul. Au oprit vreo 2 maşini, însă nu aveau loc pentru noi toţi, că erau cam plini de bagaje.

La un moment dat a trecut pe lângă noi un tip cu maşina goală, nu a oprit de bună-voie, dar la vreo 500 de metri i s-a oprit pur şi simplu motorul şi ne-a promis că dacă îl ajutăm să pornească din nou, ne va duce acasă în 2 ture. Şi iată-ne pe noi,un grup reîntregit de vreo 10 persoane, împingând cu rândul la un Seat Ibiza mai căpos decât mine. Am reuşit să-l facem să meargă până la urmă, iar eu am fost printre cei 4 norocoşi care au plecat cu prima tură 😀

Pe când ne bucuram că ajungem şi noi mai repede, se opreşte din nou motorul, împingem iar la deal şi la vale rugându-ne pentru o reînviere (dar nu de a treia zi, că am fi plecat pe jos). Miracles happen, aşa că ne-am suit din nou în maşina minune şi am ajuns la cabană… Se pare că după ceilalţi rămaşi copiii nimănui nu s-a mai dus şoferul, aşa că săracii de ei au venit pe jos 😐 Dar măcar ne-au adus nişte mere excelente în cantitate industrială, care au dat un gust excepţional vinului fiert cu scorţişoară…

Seara am făcut un mic Halloween party pe la focul de tabără (eu am fost un drac, d’ohh!), apoi lumea s-a pus la o masă lungă unde s-a jucat Mafia până în zori. Eu una nu m-am jucat, aşa că am participat la claca de la mine din cameră până la ora 2 jumate, când le-am întors fundul tuturor (la propriu, că-mi bătea lumina în ochi) şi m-am culcat, epuizată după kilometrajul spre baraj, eroic pentru o sedentară ca mine.

Duminica ne-am trezit târziu, am lenevit, am făcut mâncare şi curăţenie, am stat pe iarbă ca un grup de aurolaci, am făcut joculeţe şi poze, am primit inele de logodnă de la OSUT – în esenţă, am făcut un final frumos pentru experienţa de teambuilding.

Drumul încoace a fost lipsit de evenimente memorabile – you know, usual stuff: boltz, îngheţat pe peroane, somn şi gălăgie pe tren, ajuns în gară cu succes, întregi şi uniţi ca orice oameni care au băut împreună. Sunt convinsă că de-acum, şedinţele o să fie mult mai members-friendly, mai distractive, aşa, ca-ntre prieteni care se pun la treabă 🙂

Să tot mergi în teambuilding…

Comentarii Facebook

comments

1Pingbacks & Trackbacks on Construcţie de echipă

  1. Chef de vacanţă - Livin' la vida Deme
    November 8, 2011 at 10:21 pm (6 years ago)

    […] cu o călătorie şi în împrejurimi, gen… Poiana Mărului, că tot n-am mai fost de când cu teambuildingul OSUT din anul I. Sau… Văliug, că tot am auzit că-i frumos şi n-am fost niciodată. Sau… […]

    Reply

Leave a Reply