Despre jumătăţi

Ziua Sfântului comercial Valentin se apropie cu paşi repezi, fapt ce a făcut ca toate magazinele să se umple de chestii roşii şi roz (şi kitsch) în formă de sau decorate cu inimioare, dar şi de oameni disperaţi să cumpere ceva pentru “jumătatea” lor. Anul trecut mă legam de partea comercială a zilei de 14 februarie, acum o să mă leg de termenul de jumătate. Toţi avem nevoie de jumătăţi în viaţa noastră, let’s face it. Uite câteva dintre ele:

*Avem nevoie de o jumătate de nucă pentru a prinde un şoricel în manieră clasică.
*Avem nevoie de o jumătate de zâmbet ca să înseninăm ziua cuiva.
*Avem nevoie de o jumătate de secundă pentru a rosti “te iubesc”.
*Avem nevoie de o jumătate de secundă pentru a răspunde “şi eu”.
*Avem nevoie de o jumătate de minut de gândire înainte de a da un răspuns final la o întrebare importantă.
*Avem nevoie de o jumătate de oră ca să ne calmăm după o ceartă.
*Avem nevoie de o jumătate de zi ca să ne decidem cu ce ne îmbrăcăm la petrecerea de diseară (mostly girls )
*Avem nevoie de o jumătate de săptămână de somn după ce revenim dintr-un concediu la mare.
*Avem nevoie de o jumătate de lună de boală ca să realizăm că banii nu sunt totul pe lumea asta (sau cealaltă).
Avem nevoie de o jumătate de viaţă ca să învăţăm să iertăm.
*Avem nevoie de o jumătate de milion de dolari ca să ne simţim fericiţi… până vine impozitul 🙂
*Avem nevoie de o jumătate colorată de foaie A4 ca să ne dăm seama că cineva şi-a adus aminte de ziua noastră de naştere.
*Avem nevoie de o jumătate de pahar de vin bun ca să înveselim puţin seara.
*Avem nevoie de o jumătate de creier ca să ne dăm seama că…

NU avem nevoie de o jumătate umană pentru a fi compleţi! I mean, e drept că multă lume spune că eu nu-s întreagă, dar totuşi, noţiunea asta de jumătate mă duce cu gândul la un fel de dependenţă. Hey, where’s the freedom? Unde sunt oamenii care se descurcă pe picioarele lor? Ok, mai avem nevoie şi de susţinere morală din când în când, dar asta nu înseamnă că suntem “ne-gata” dacă respectivii susţinători lipsesc.

Mă feresc de jumătăţi (de măsură). Vreau oameni compleţi, oameni care pot trăi fără să fiu mereu în preajma lor ca să îi ţin de mânuţă când trebuie să facă un pas în întuneric. Oameni care să nu mă facă să depind de ei, pentru că dependenţa înseamnă vulnerabilitate, care duce la lipsă de încredere în forţele proprii, iar eu nu am nevoie de aşa ceva. Mai am nevoie din când în când de “stâlpi de susţinere”, dar ei rămân doar atât: puncte de sprijin. Niciodată jumătăţi vitale.

L.E. Ce final sec!

Comentarii Facebook

comments

7 Comments on Despre jumătăţi

  1. dAImon
    February 11, 2010 at 1:51 pm (8 years ago)

    O fi sec finalul, dar cel puţin ai spus o chestie care-mi plutea prin minte for ages.

    Yeah, who needs half-people? 🙂

    Reply
  2. Deme
    February 11, 2010 at 1:57 pm (8 years ago)

    Good. Mă bucur că am măcar un cititor "întreg" :)) Or mai fi şi alţii, dar nu şi-au fluturat degetele pe taste 🙂

    Reply
  3. Anonymous
    February 11, 2010 at 5:16 pm (8 years ago)

    da ma copii…voi nu aveti nevoie nici de oxigen… nu? adica pana la urma ce e si cu oxigenu asta? cum arata? cine ne-a bagat in cap povestea asta ca nu putem trai fara oxigen?

    plus ca astia in spatiu…nu inteleg de ce poarta tot felul de chestii si nu ies din navetele spatiale asa…ca pe promenada. cica acolo nu e oxigen si nu pot respira…vorbe aiurea. eu nu cred.

    noi suntem fiinte intregi…nu mai avem nevoie de nimeni si de nimic. am ajuns sa depindem de o chestie insignifianta numita oxigen? pff…

    ba..eu stiti ce zic? voi ca va simtiti asa mai intregi si autosuficienti…faceti ma in ciuda oxigenului care pretinde ca nu puteti fara el… eu va propun sa incepeti de acum sa va tineti respiratia si sa il refuzati pe Oxigen asta pana mai revin eu cu un cometariu sa va intreb cum va simtiti.

    ce ziceti? acceptati provocarea?

    Reply
  4. Deme
    February 11, 2010 at 7:43 pm (8 years ago)

    Îmi pare rău, nu accept provocări de la anonimi răutăcioşi. O seară frumoasă şi ţie! 🙂

    Reply
  5. anonimul de mai sus
    February 11, 2010 at 8:01 pm (8 years ago)

    yeah…scoate-te 😛

    Reply
  6. Boogie
    February 13, 2010 at 11:19 am (8 years ago)

    Superb finalul! Începând de la "NU avem nevoie de o jumătate umană pentru a fi compleţi!" Este ceva ce ar trebui să încerce să realizeze cât mai mulţi dintre noi. Dacă ai încredere în tine şi poţi să fii "un întreg", oricând poţi să fii jumătatea, stâlpul de susţinere al "persoanei" aflate la nevoie.
    NU AVETI DE CE SA VA FIE FRICA!

    Reply
  7. Joleen
    February 19, 2010 at 7:35 pm (8 years ago)

    I like the article.
    Bun, exista si varianta cu a avea o jumatate doar pentru a-ti satisface si moftul emotional, care mai bate pe meninge in cand in cand. E o chestie mai mult sau mai putin simbiotica. Daca sustinerea este reciproca, atunci e fain, daca nu…esti nasol daca esti moale.
    Nu exista "nu POT trai fara tine", ci, mai degraba, doar "nu VREAU sa traiesc fara tine", dar aici e vorba de un caz patogen cronic (zis "Obsesie" sau "Obisnuinta"). Lumea se invarte cu sau fara tine mentally competent.
    Cheers si la mai multe articole!

    P.S.: Oxygen thingy doesn't make sense.

    Reply

Leave a Reply