24 de ore de teatru


Cu asta ne îmbiau cei de la Thespis Timişoara în weekendul care astăzi s-a încheiat. Lesne de dedus, programul era făcut pe 24 de ore, adică de sâmbătă ora 0.00 până duminică ora 0.00, iar cum eu am vrut să văd şi filmele franţuzeşti, am apucat să văd prea puţin din ceea ce era prezent pe orar.

Ce am văzut?
– “Tramvaiul – legumă” de Raul Romaniuc, Actorie anul I, Fac. de Muzică Timişoara
– “La limita imaginaţiei” spectacol de magie cu Claudiu Gheorghe – Art Club Iulia
– “Lecţia” de Eugen Ionesco – Imago Cluj
– “Ursul” de A.P. Cehov – Thespis

Ce mi-a plăcut?
Cele 3 piese au fost bine interpretate, după umila mea părere. I mean, actorii ăia chiar au reuşit să dea viaţă unor personaje puternice, cu manifestări ce nu le vezi în fiecare zi. Bravo lor pentru efort, a meritat să îi văd în ciuda problemelor enumerate mai jos 🙂

Ce nu mi-a plăcut?
– În primul rând, organizarea a lăsat mult de dorit. S-au schimbat săli, s-au anulat spectacole sau au fost mutate în altă locaţie… Plus că au fost multe întârzieri, iar piesele au început cu cel puţin 2o de minute mai târziu. Dar hai să zicem că înţeleg, ei sunt artişti…

– Sălile au fost prea mici pentru mulţimea de doritori. Consider că se putea face rost de o locaţie mai bună, mai ales că este un festival ce a fost cât de cât promovat şi era de aşteptat să vină mai mult de 20 de persoane să vadă o piesă de Ionescu sau Cehov. La spectacolul de magie a trebuit să ne împartă în două şi să intrăm pe rând, altfel nu am fi văzut nimic şi ne-am fi sufocat în săliţa respectivă. Cât despre spectacolele de seară… nu ştiu cum au putut să îşi închipuie organizatorii că vom încăpea toţi. De fapt, de încăput am încăput, dar am stat ca sardinele, om în om (am făcut o poză pe telefonul unei prietene, trebuie să o primesc). Mă gândeam la bieţii actori, care aveau la dispoziţie 2 metri pătraţi pe post de scenă… De ce oare nu ne-au dus măcar în sala 203?

– Iluzionistul mi s-a părut cam înfumurat. Iar înainte de spectacol, a ieşit un tip care ne-a întrebat dacă toti suntem acolo pentru magie, iar când am răspuns afirmativ, a trântit un “Ai de p*la mea!”, în faţa noastră. Oo da, m-am simţit tare “dorită” acolo… So, până la anul au timp să înveţe să fie mai “user-friendly”…

All in all, nu îmi pare rău că m-am dus. În fond, totul a fost moka, aşa că nu plecasem de acasă cu ideea unui tratament regesc şi a unei punctualităţi nemţeşti. Până la urmă, contează cu ceea ce văzut şi cu ceea ce am rămas – experienţa teatrului studenţesc în România anului 2010.

Comentarii Facebook

comments

3 Comments on 24 de ore de teatru

  1. dAImon
    April 1, 2010 at 6:47 pm (8 years ago)

    Initial voiam sa scriu si eu o insemnare despre eveniment, dar cum nu-mi pot forta creierul .. 🙂

    Deci:

    -problema cu marimea salilor este cunoscuta inca de anii trecuti, in 2009 promiteau ca se muta, etc ..

    -sala 203 presupun ca este cea dedicata concertelor, nu? ar fi cam aiurea sa joci acolo, trebuie mutate lumini si toate alea, plus stalpii .. all in all n-ar fi fost cu mult mai multi spectatori

    -e posibil sa-mi lipseasca mie simtul esteticului, dar Lectia mi s-a parut o piesa slabuta, o idee buna pusa intr-un sac de carton, totul explicit si mestecat dinainte, nimic care sa-mi ramana pe suflet, sa dainuie …

    -last but definitely not least, m-au calcat pe toti nervii caprele care radeau la ABSOLUT FIECARE REPLICA din Ursul, ba chiar si la gesturi; inteleg ca te distreaza, rade frumos in barba pentru tine; sper ca nu te-am nimerit la faza asta 😀

    Reply
  2. Deme
    April 1, 2010 at 7:08 pm (8 years ago)

    Da, în 203 erau concertele. Indeed, nu ar fi fost sala ideală, dar în căpşorul meu (luminat aşa, ca în vremuri de criză, adică parţial) până şi acolo ar fi fost mai bine, ca spaţiu. Posibil să mă înşel 🙂

    Mie mi-a plăcut Lecţia. Nu e o capodoperă, dar nu regret că am stat la înghesuială ca să o văd. Crede-mă, I've seen worse 🙂

    Cât despre râsetele enervante de la Ursul…da, le-am auzit şi eu. Asta e, dacă mergi la teatru nu înseamnă că eşti, în mod necesar, şi cult 🙂

    Reply
  3. Catalin
    April 8, 2010 at 10:20 pm (8 years ago)

    Interestiiing.

    Anyway, iti zic din experienta ca e misto sa joci pe 2 metri patrati de scena, chiar daca te limiteaza un pic la miscare (pentru ca ai repetat altfel).
    De ce? Pentru ca daca sala e aglomerata, joci in sufletul publicului, nu se poate detasa de actiune (mai ales cand vine vorba de cei din primele "randuri"). E preferabil unei sali foarte mari, eventual cu locuri libere. 🙂
    Da, stiu, am vorbit mai mult din perspectiva celui de pe scena. 😀

    Reply

Leave a Reply