Deci, ce faci mâine?


Dacă e ceva ce am învăţat bine de-a lungul scurtei mele existenţe, de nici 20 de ani, asta este: niciodată nu trebuie să planific pe termen lung chestii care au legătură cu alte fiinţe. În majoritatea cazurilor nu se îndeplinesc.

Bine, nu mă refer aici la faptul că nu voi intra la nu ştiu ce master pentru că sunt nişte oameni acolo care trebuie să mă treacă, sau nu voi câştiga un concurs pentru simplul motiv că mai sunt şi alţii în competiţie. Eu am în minte alt fel de planuri, şi o să dau 2 exemple ca să mă fac înţeleasă.

1. De fiecare dată când mi-am cumpărat câte un animăluţ de casă (şi har Domnului, am avut o groază), vedeam chestii long term. De exemplu, din noiembrie mă gândeam ce frumos o să fie la vară, când o să ies zilnic cu câinele la plimbare şi o să ne jucăm cu frisbee-ul. Sau mă întrebam ce voi face cu hamsterul în săptămâna de vacanţă petrecută la mare. Sau ce voi face peste 1 an, când va avea pisica mea călduri.

Aiurea! Nu am ajuns niciodată să mă chiar confrunt cu probleme respective, pentru că din varii motive animalele nu-mi rămâneau alături atâta vreme. Nu dezbat acum motivele, că sunt multe şi mărunte (de fapt unul şi mare: sunt blestemată :)) ), ideea e că mi-am făcut nişte planuri şi probleme pe care nu le-am trăit niciodată.

2. Cunosc un tip la revelion. Totul bine şi frumos, ne înţelegem superb, şi ca tot omul îmi las fantezia să zburde – ce frumos va fi la grătar de 1 mai, ce ne-om mai distra, cât de romantic va fi la vară la mare, cum vom merge noi să vedem răsărituri şi ne vom masa cu cremă de plajă sub soarele fierbinte. Fac ce fac, îşi vâră necuratul codiţa de fiecare dată, cert e că, din nou, planurile alea rămân doar atât: planuri. Nicidecum nu devin realitate…

Şi asta nu s-a întâmplat o dată, de două ori. Se întâmplă cam de fiecare dată când îndrăznesc să gândesc mai departe de ziua de azi, ca un fel de reminder că trebuie să trăiesc clipa şi să nu mai visez la cai verzi pe pereţi, că poate se deschide poarta grajdului şi caii ăia o iau la goană peste câmpi şi râuri, iar eu rămân cu buza umflată.

Morala? Carpe diem! Că nu degeaba s-a inventat vorba asta…

Comentarii Facebook

comments

4 Comments on Deci, ce faci mâine?

  1. dAImon
    March 23, 2010 at 1:59 am (8 years ago)

    clar, fa-ti planuri legate de examinatorii tai de la facultate, sigur ajung in spital pana la data examenului :))

    Reply
  2. Cristina_TM
    March 23, 2010 at 12:07 pm (8 years ago)

    Ahahaha. Mie mi se pare foarte funny ce exemple folosesti. Animalute de casa si iubiti? LOL. In rest, da. Imi place teoria asta cu Carpe Diem.

    Reply
  3. Deme
    March 23, 2010 at 12:09 pm (8 years ago)

    Bine, ar mai fi şi cele legate de prietenii care zic "daa… venim de 1 mai la iarbă verde" şi cu o zi înainte se trag pe funduleţ… dar na, cu cele 2 exemple din articol m-am întâlnit cel mai des 🙂

    Reply
  4. Johnny
    March 23, 2010 at 4:42 pm (8 years ago)

    ai dreptate…si eu urasc cand fac planuri si nu se mai implinesc 😐

    Reply

Leave a Reply