Memoriile unei albinoase


De dimineaţă, cuprinsă de-un impuls tipic feminin de genul azi am chef de tocuri, am scos fusta de la naftalină (vorba vine) şi mi-am luat inima-n dinţi (fără a o răni, desigur) ca să merg aşa la facultate. Nu e vorba, sunt suficient de sigură pe mine încât să port oricând fustă, deci nu aici era dificultatea, ci în privirile dezaprobatoare ale celor din jur la vederea pielii mele nesolarizate.

Într-o lume în care abonamentele la solar sunt mai frecvente decât cele la sală, a fi alb la început de lună mai şi a nu te sfii să arăţi chestia asta este privit de “bronzaţii natural” ca o sfidare curajoasă. Sau cel puţin asta păreau să spună privirile atrase de razele de soare reflectate în proporţie de 99% de pielea mea: Cum, domnule, îndrăzneşti să nu te supui feşăn trendului şi să apari aşa, ca un iaurţel pe tocuri?

Dragilor, dacă aveam o problemă cu asta, puteam să maschez “albinozitatea” cu nişte dresuri colorate sau să port, pur şi simplu, pantaloni lungi. Sau să mă fi dat cu ceva creme turbate care pătează pielea. Sau aş fi putut, cel puţin, să las privirea jos şi să mă strecor repede printre oameni, sperând să atrag cât mai puţin atenţia. But hey, guess what: I don’t care! N-am complexe de genul ăsta (şi nici şanse atât de mari la un cancer de piele), aşa că n-am niciun motiv pentru a NU păşi încrezătoare, cu zâmbetul pe faţă. Life is wonderful, right?

În plus, eu îmi reprezint cu mândrie oraşul. Sunt din Alba Iulia, n-aveam cum să arăt de parcă tocmai am venit dintr-un concediu în Bahamas, nu? 🙂 Asta lăsând la o parte faptul că şi de aş fi fost, probabil că aş fi dat jos 3 straturi de piele arsă înainte să mă întorc… tot decolorată. Că aşa-s eu 🙂

Concluzie? N-am fost niciodată la solar şi nici nu intenţionez, că oricum n-aş rămâne cu mare lucru sau vreun efect wow, aşa că pentru oameni ca mine rămâne varianta ştrandului (măcar mă mai şi bălăcesc, nu stau într-un coşciug cu bec). Dar până una alta, aveţi ocazia să mă admiraţi în toată splendoarea pielii mele de porţelan 🙂

Comentarii Facebook

comments

3 Comments on Memoriile unei albinoase

  1. Bogdanescu
    May 4, 2010 at 6:17 pm (8 years ago)

    Ma, voi o sa fiti generatia 00' a scriitorilor romani daca continuati asa :)))

    Reply
  2. Deme
    May 4, 2010 at 8:52 pm (8 years ago)

    Aşa…cum? :))

    Reply
  3. Bogdanescu
    May 5, 2010 at 2:07 pm (8 years ago)

    Pai no, cu povestioare din acestea de mici dimensiuni, apoi treci la altele mai mari…si tot asa 😛

    Reply

Leave a Reply