Semnale greşite

De mici suntem învăţaţi să fim deschişi, sociabili şi să ne arătăm prietenoşi cu cei din jur, pentru că avem nevoie de oameni în jurul nostru, oameni cu care să comunicăm şi să ne împărtăşim experienţele. Ce te faci însă când ei înţeleg greşit semnalele tale de prietenie? Există 2 tipuri de situaţii:

1. Oameni care te privesc suspicios. Fie că sunt mai retraşi, se consideră destul de lame şi trăiesc cu impresia că nimeni n-ar vrea să le fie în preajmă (caz în care te vor aborda cu întrebări de genul “De ce ai vrea tu să fii prieten cu mine? Nu ai destui?“), fie au senzaţia (bazată pe experienţă, de cele mai multe ori) că urmăreşti nişte interese ascunse, că vrei să profiţi într-un fel de prietenia pe care tocmai încerci să o legi – întrebarea principală fiind, în acest caz, “Ce vrei de la mine?“.

Dacă despre prima categorie nu ştiu să vă spun prea multe, pentru că am observat-o doar din afară, pot să vă spun însă că mă regăsesc uneori în cea de-a doua situaţie. I mean… când un coleg care mă ignoră total un semestru şi apoi vine într-o zi tot un zâmbet în direcţia mea, automat mă întreb în sinea mea ce vrea de la mine, că doar nu şi-a dat seama aşa, brusc, ce ochi frumoşi şi ce zâmbet de Mona Lisa posed.

2. Oameni care iau bunele intenţii drept altceva. Ca fată, mi s-a întâmplat adesea să induc în eroare, total neintenţionat, diverşi tipi. De obicei vorbesc foarte deschis cu oamenii, într-un stil pe care, dacă nu mă cunoşti prea bine, ai putea să-l iei drept flirt. Dar Doamne, nu flirtez cu fiecare tip care-mi iese în cale!

Discuţiile cu persoane de sex masculin sunt mult mai lejere de obicei, de-asta îmi place compania lor. Între fete, ne analizăm prea mult, intervin rivalităţi, invidii, răutăţi, pe când bărbaţii se limitează la conversaţie. Aşa că, dacă întâlnesc vreun om simpatic, cel mai probabil o să îl acaparez pentru câteva pahare de vorbă, doar ca să fac schimb de idei. La fel de bine, pot să ies la suc, la ciorbă, la ping-pong, la prăjitură, la îngheţată, la film sau mai ştiu eu unde, fără să am altă intenţie decât socializarea. De “just friends” aţi auzit? Da? Păi şi-atunci ce vă apucă pe toţi, de vedeţi acolo mai mult decât este de fapt şi credeţi că vă fac avansuri? De ce aproape toţi oamenii faini ajung să “se dea la mine” până la urmă? Să ştiţi că devine foarte stresant la un moment dat… şi apropo, deocamdată nu-s disponibilă.

Şi dacă nu puteţi înţelege şi respecta chestia asta, va trebui să răresc întâlnirile cu voi, pentru că nu vreau să vă încurajez în direcţia care nu trebuie, plus că mă simt ciudat dacă de cealaltă parte a baricadei se întâmplă mai multe decât ar trebui. Prin urmare, puteţi să încercaţi, rogu-vă, să nu depăşiţi linia aia micuţă dintre prieteni şi oameni pe care trebuie să-i evit pentru siguranţa tuturor?

Comentarii Facebook

comments

13 Comments on Semnale greşite

  1. chelbea
    May 13, 2010 at 10:22 am (8 years ago)

    Era mai frumos "momentan sunt intr-o relatie" 🙂 'nu sunt disponibila' suna a produs :p

    Reply
  2. Catalin Velimirovici
    May 13, 2010 at 4:26 pm (8 years ago)

    Men are not your friends. Ori urmăresc ceva în mod direct şi imediat, ori păstrează drumul deschis pentru tentative viitoare. Există o singură situaţie în care poţi avea o relaţie de cvasi-prietenie cu un bărbat, dar am să ţi-o zic mai târziu 😛

    Reply
  3. Bogdanescu
    May 13, 2010 at 4:32 pm (8 years ago)

    Oameni si oameni Deme. 😛 Da oare chiar asa de des s-a intamplat treaba asta de ai ajuns sa o generalizezi?:P

    Reply
  4. Deme
    May 13, 2010 at 4:36 pm (8 years ago)

    @chelbea: Aşa o fi, dar nu obişnuiesc să revin asupra celor spuse sau scrise, prin urmare nu mai schimb acum.

    @Catalin: Cred că ştiu la ce te referi 🙂

    @Bogdanescu: Da, mi s-a întâmplat foarte des :))

    Reply
  5. Sandrin Ilie
    May 13, 2010 at 5:17 pm (8 years ago)

    NU o sa intelegi niciodata, ca barbatii si femeile nu pot fi "just friends" ce se intampla cu reproducerea:))

    nu stiu altii cum sunt dar eu ma plictisesc repede de o prietena "amica" iar de o prietena "iubita" putin mai greu asa ca nu exista "doar prieteni" intotdeauna una dintre persoane se implica putin mai mult emotional decat cealalta, mai ales daca sunt de sex opus (asta in conditiile in care nu sunt gay, bi…)

    depinde de emitator, canal, receptor cum se trimit mesajele, si cum se receptioneaza ca discutie amicala, intima, oficiala, flirt…

    Cum scapi de chestia asta?

    Te uiti mai rar in Oglinda, te machiezi mai naspa sau nu te mai machiezi, te imbraci mai putin provocator, zambesti mai putin si nu mai socializezi iti vezi de "marfa ta"
    si poate e alta "disponibila" LA UN PRET MAI MIC :p

    it`s easy, u should try:)

    si ai sanse sa ajungi EMO :))

    nu te supara dar asta pare realitatea 😉 din perspectiva mea :*

    + de asta sunt artist si mi se permite orice 🙂

    Reply
  6. Deme
    May 13, 2010 at 7:28 pm (8 years ago)

    @Sandrin: 1. Nu am zis că toţi bărbaţii şi toate femeile trebuie să fie "just friends", dar în majoritatea cazurilor aşa e. Închipuie-ţi cum ar fi să reproduci specia cu fiecare persoană de sex opus cu care te înţelegi cât de cât bine :))

    2. Dacă una dintre persoane se implică mai mult dpdv emoţional, ştiind că cealaltă este într-o relaţie, ar fi drăguţ să nu se amestece şi să-şi păstreze pentru sine ideile şi sentimentele (în sensul de a nu face gesturi sau invitaţii nepotrivite şi necugetate).

    3. Ştiu că depinde şi de emităţor felul în care se transmit mesajele (sunt totuşi la facultatea de comunicare, am făcut chestii de-astea şi la şcoală), problema e că dacă arăt puţin interes, receptorul o ia pe ulei cu presupunerile şi interpretează orice vorbă şi gest drept flirt.

    Cum scap de asta? Încerc să lămuresc lucrurile de la bun început şi să îmi analizez impulsurile sociabile înainte de a le traduce în gesturi. Şi nu, nu m-am supărat pe tine, pentru că te cunosc şi îţi respect părerea de artist aiurit :))

    Reply
  7. Bogdanescu
    May 14, 2010 at 4:00 pm (8 years ago)

    Have you tried total silence ? :)) or saying NO !,, uhh nvm the last one, it has evil and wicked conotation 😀

    Reply
  8. dAImon
    May 16, 2010 at 5:50 am (8 years ago)

    mă gândesc că dacă fetele şi femeile au rezolvat problema asta timp de secole, oi găsi şi tu să iei exemplu de la cineva .. 🙂

    da' aşa offtopic, it's the male hormones. they always say "you must try" 😀

    Reply
  9. Cristina_TM
    May 17, 2010 at 11:49 am (8 years ago)

    Io zic să-ți faci și tu galerie de stalkeri. La început e enervat, dar după ce te obișnuiești cu ei, o să ți se pară chiar fun. Tot ce mai ai de învățat e să-i păstrezi totuși la o distanță respectabilă, cât să nu îți agaseze relația frumoasă pe care o ai.

    Uite și o melodie în ton cu subiectul http://www.youtube.com/watch?v=3D75QjUmpDo

    Reply
  10. Deme
    May 17, 2010 at 3:27 pm (8 years ago)

    Cristina dragă, nu-s nici măcar stalkeri. Sunt doar tipi pe care eu îi consider amici, dar care ar vrea mai mult. Până la urmă înţeleg toţi cum stă treaba şi o lasă baltă – uneori doar cu invitaţiile nepotrivite, alteori cu totul 🙂

    Reply
  11. Song of the stars
    June 4, 2010 at 10:36 am (7 years ago)

    Observatiile sunt juste. Ca barbat, pot sa spun legat de punctul doi ca personal mi-a luat incredibil de mult timp sa pot pricepe idea ca atunci cand o fata apreciaza compania mea, asta nu inseamna automat ca ar vrea altceva.

    Insa … nu cred ca exista vreo rezolvare decat comunicarea directa, pentru ca interpretarea "semnalelor" sociale variaza fantastic de la individ la individ. Asa cum sunt unii care interpreteaza orice telefon de genul "da-mi si mie cursul ala" drept o invitatie la "mai mult", sunt destui si cei la care poti "sa te dai" si care interpreteaza flirtul drept o atitudine de simpatie mai pronuntata.

    Personal, cred ca pur si simplu fiecare are nevoie de diferite perioade de acomodare pentru a putea interpreta corect fiecare gest. De obicei, cei care evita (sau sunt privati) de mici interactiunile sociale (pentru diverse motive), se adapteaza mai greu si/sau mai tarziu.

    Asa e viata sociala … exista mereu riscul (mare) ca semnalele tale sa fie prost interpretate.

    Reply
  12. Deme
    June 4, 2010 at 10:46 am (7 years ago)

    Dragă Andrei (Song of the Stars), în primul rând vreau să-ţi urez bun venit pe blogul meu. Apoi, ţin să spun că îţi apreciez comentariul – demult nu am mai citit unul atât de bine compus, echilibrat şi justificat. Chiar fain 🙂

    Reply
  13. Song of the stars
    June 4, 2010 at 11:21 am (7 years ago)

    Mersi pentru apreciere Deme, demult nu am vazut un blog asa de bine scris (asta il include si pe cel propriu).

    Reply

Leave a Reply