F de la Fus orar

Cine are impresia că fusul orar depinde doar de poziţia geografică, se înşeală. De fapt, chiar nu e nevoie să treci un ocean ca să faci din zi, noapte – studenţia (sau nu neapărat, tânăr să fie omul) e tot ce ai nevoie! Cum? Te lămureşte Deme… 🙂

Pe măsură ce creştem, începem să emitem faţă de părinţi tot felul de pretenţii de emancipare – impunerea unui stil vestimentar propriu, activităţi extra la alegerea noastră şi ore mai târzii de ajuns acasă, respectiv mers la somn. Oricâtă libertate am primi de acasă, atunci când “scăpăm” şi ne mutăm singuri avem un prim impuls de a ne testa limitele, gen “cât pot să rezist treaz?” sau “cât alcool pot duce?” (tocmai de-asta, o săptămână la mare necesită încă una după, de recuperare). Impulsul ăsta se poate transforma foarte uşor în obicei în timpul studenţiei, când deja mulţi locuiesc departe de părinţi şi nu îi mai controlează nimeni ce fac.

Well, cred că singura abatere mai gravă de la normalitate, în cazul meu, este regimul de somn. S-a dus naibii programul meu relativ fix de schlafen de la 12 la 6:30, chiar până la 10 în weekend (mno, cu variaţii când mai chefuiam pe la zile de naştere, dar nu prea des în a 12-a). Acum dorm cum apuc şi cum mă ia Ene pe la gene.

Uneori, se întâmplă să am sport de dimineaţă, urmat de încă vreo 2 cursuri tip sleeping pill, aşa că inevitabil când ajung acasă mă prăbuşesc la loc în pat, iar noaptea sunt plină de energie şi adorm foarte târziu. Dacă se mai strecoară şi-o ieşire pe undeva sau o seară de rentz şi tekken pe-acolo, gata-i treaba. Trezirea la amiază, culcat iar târziu… azi aşa, mâine aşa, zilele care încep mai repede de 10 devin un chin, iar sforăitul la 1 noaptea o raritate.

Încet-încet am luat-o pe un alt fus orar (apropo de asta, uite cum mi-l ilustrează cei de la sleepingtime). Asta să zicem că n-ar fi fost chiar un capăt de ţară, că în fond, atâta timp cât ora de culcare şi de trezire e cam aceeaşi, nu-i prea mare bai. Problema este că a început, mai nou, sesiunea, iar examenele vă asigur că nu mi-s puse după-masa; plus că mai am şi de învăţat, iar eu nu pot să mă concentrez decât ziua, cât e lumină afară. Ori dacă eu dorm până la 12… aţi înţeles ideea.

Prin urmare, de vreo săptămână şi ceva încerc să revin, treptat şi graţios, la ora de om considerat a fi normal. Da, asta înseamnă că iar am schimbat “continentul” şi ritmul biologic – da’ măcar am reuşit să trec peste primele zile, alea cu manifestări ciudate, şi-acuma sunt aptă de învăţat şi dat examene. Dar vine ea şi data de 20 iunie… 😀

Sursa foto
Postare din seria Articole-alfabet

Comentarii Facebook

comments

3 Comments on F de la Fus orar

  1. dAImon
    June 3, 2010 at 4:47 am (8 years ago)

    deci NU. jur ca aia care pun examene de la 8 NU sunt prietenii studentilor.

    Reply
  2. Deme
    June 3, 2010 at 7:53 am (8 years ago)

    Am avut doar unul de la 8, semestrul trecut. La ora 7, unii veneau din club, eu mergeam la examen :))

    Reply
  3. Andreea
    June 7, 2010 at 10:18 am (8 years ago)

    ioi, astia nu zic bine… ora 1? asa devreme?
    si de cand am nevoie de 8 ore de somn?

    Reply

Leave a Reply