K de la Kolozsvár

…sau Cluj, mai pe româneşte. De un an de zile, de fiecare dată când cineva mă întreabă de unde sunt şi răspund Alba Iulia, întrebarea firească, inseparabilă de prima este: Păi şi tu de ce au venit la Timişoara şi n-ai mers la Cluj? Ee, ca să întrebi tu! Am avut mai multe motive pentru decizia mea, iar ceea ce am trăit aici din octombrie încoace nu doar că nu m-a făcut să regret alegerea, ci mi-a demonstrat că am apucat-o încotro trebuia. Hai să facem o recapitulare 🙂

Motive iniţiale:
1. Oraşul în sine. Mă atrage mult mai mult decât Clujul (care, nu neg, are şi el un farmec aparte), pentru că e mai frumos, e verde, e călduros (în octombrie eu mă topeam în fustă, iar colegele din Cluj scoteau la înaintare mănuşile) şi e plat, deci poţi să mergi dintr-un capăt în altul pe jos fără să tot sui şi cobori pe dealuri.

2. Schimbarea găştii. Inevitabil, te saturi de aceiaşi oameni, aceleaşi feţe – mai ales dacă ai mai fost şi câte 12 ani cu ei în clasă. E drept, or fi fost ei oameni de distracţie, dar am vrut să mai văd şi altceva, să mai schimb anturajul şi să o iau oarecum de la capăt într-un oraş care nu ştie nimic despre mine. Nu e ca şi cum aş ieşi cu ei în Cluj şi am vorbi despre cât de timidă eram în nu ştiu ce clasă sau chestii de genul ăsta. Alegând Timişoara, aveam ocazia să schimb modul în care mă văd oamenii, construindu-mi stilul de viaţă fără a ţine cont de trecut sau de reacţiile celorlalţi – în fond, am doar 2 prieteni din Alba prin zonă 🙂

3. Avantaje familiale. Am o soră care deja era de 3 ani în Timişoara, aşa că din start am stabilit că stăm amândouă într-o cameră de 2 persoane, tata ne-a făcut nişte mobilă extra, iar în rest am împărţit frigiderul, televizorul, laptopul şi vasele. Practic, investiţia de bază era într-un bol şi 2 farfurii, plus câteva tacâmuri pentru mine, în rest toate existau deja.

4. Distanţa. Da, hai să fim cinstiţi, Timişoara îmi place pentru că e departe de casă. Asta nu înseamnă doar o “lesă mai lungă”, cât mai ales diferenţe de mentalitate. Nu mai stau la mocani, stau la bănăţenii invadaţi de olteni, iar felul în care oamenii văd diverse situaţii sau felul în care se învârt lucrurile este diferit. Tocmai de chestii diferite aveam eu nevoie 😀

5. Absenţa ungurilor. Nu mă consider rasistă, doar că nu-mi place când străinii ăştia mândri se simt ca la ei acasă şi turuie în limba lor în instituţii publice sau magazine, lăsându-te să presupui că te înjură şi de-asta nu au politeţea de a vorbi în aşa fel încât să înţelegi şi tu (taman din cauza lor am pus titlul pe ungureşte). Măcar sârbii şi italienii de aici o dau pe română când te văd prin zonă, din bun-simţ 🙂

Bun, cam cu ideile astea am plecat de acasă. Ce am descoperit pe parcurs şi mă ţine aici?

6. Oamenii. Nu e musai să alegi un loc doar pentru că acolo merg toţi cunoscuţii tăi. Uite, eu ştiam 5 persoane când m-am mutat aici, dar am avut ocazia şi plăcerea să întâlnesc diverse persoane din diverse cercuri – OSUT, bloggeri, friends of friends, cântăreţi de Amigos, colegi de facultate… Alături de ei am trăit clipe foarte faine, pe care nu le-aş da pentru nimic în lume, pentru că fiecare moment frumos îmi aduce aminte cât de bestială e viaţa mea. Apropo de asta, nu cred că mai trebuie să spun că din cei circa 350 de prieteni pe facebook, vreo 320 sunt timişoreni (get beget sau adoptaţi).

7. Activităţile. De noapte sau de zi – găseşti chestii faine tot timpul. Ba un concert în Rozelor, ba un suc în Unirii, sau un festival pe malul Begăi, sau o lansare de ceva, sau un blogmeet, sau seară de jocuri, sau lecturi urbane, sau street delivery, sau party pe undeva.. oraşul ăsta îţi oferă şansa să ieşi din casă. Dacă nu se întâmplă nimic deosebit şi organizat, poţi oricând să o tai la plimbare (că har Domnului, este loc destul) sau să-ţi muţi posteriorul şi cartea favorită într-un părculeţ răcoros şi să uiţi de tine pe acolo 🙂

8. Viaţa. Îmi place că am găsit aici exact ce îmi doream – multă multă lume. Iubesc agitaţia, îmi place să văd străzi pline de oameni şi cluburi în care nu mai ai loc – asta îmi arată că e un loc în care se trăieşte. În 18 ani de locuit în Alba, asta mi-a displăcut cel mai mult – era mult prea mic şi pustiu ca să-mi satisfacă nevoia de mulţime (mergeam duminica dintr-un colţ în celălalt şi vedeam 10 oameni pe tot drumul…really depressing).

9. Avantajul de a fi în vest, deci aproape de graniţă. Nu ai chef să mergi la ştrandul nostru? Hai că Szegedul nu-i aşa departe şi au ăia un parc de apă, ceva de vis. Ţigări sau alte chestii ieftine? Cică în Serbia găseşti ce vrei. A, şi toate ofertele de bilete de avion low cost sunt mai bune dacă pleci din Timişoara – logic, pentru că eşti mai aproape 🙂

10. Facultatea. Ştiu, e doar o amărâtă de facultate “de balet”, dar am făcut deja un an şi am prins mersul lucrurilor, aşa că n-aş vrea să mă transfer pe te miri unde şi să schimb iar mediul. Nu acum, când începeam să mă pun bine cu profii :))

În mare, cam astea ar fi motivele principale. Sunt convinsă că dacă nu mi-ar fi lene să gândesc mai mult la ora asta, aş depăşi cu mult numărul magic 10. Dar ce contează? În fond, e alegerea mea şi momentan sunt cât de poate de mulţumită de ea, aşa că… see you around! 🙂

Sursa foto
Postare din seria Articole-alfabet

Comentarii Facebook

comments

7 Comments on K de la Kolozsvár

  1. siginutz
    July 17, 2010 at 8:13 am (8 years ago)

    Şi în Cluj câţi ani ai stat, ca să poţi face o comparaţie cât de cât pertinentă? 🙂
    P.S. Şi mie îmi place Timi, dacă n-ar exista Clujul, acolo aş locui, dacă ar fi musai să rămân în România.

    Reply
  2. tagheue
    July 17, 2010 at 8:30 am (8 years ago)

    Imi place faptul ca ai scris corect Cluj pe maghiara, dar te inseli in privinta prezenta ungurilor. Suntem aici, multi si bine. Atata tot nu e unitatea aia mare ca in Ardeal. Dar suntem, ne grupam, ne asociem, si da folosim limba materna si in spatii publice (iar cu asta nu vad nici o problema cat timp nu sunt in cadrul unui grup in care sunt si altii care nu vorbesc limba maghiara; n-am nici o jena sa vorbesc maghiara pe mobil cat timp sunt intr-un magazin, e o conversatie privata pana la urma).

    Reply
  3. dAImon
    July 17, 2010 at 12:52 pm (8 years ago)

    La mine-i invers, as locui in Cluj avand in vedere ca mi s-a acrit de campie. Chit ca-s nascut aici.

    Reply
  4. Silviana
    July 17, 2010 at 3:27 pm (8 years ago)

    Subscriu la punctul 8 :))..e cu adevarat deprimant sa te plimbi in centrul orasului si sa vezi cat de pustiu e…in rest…de la toamna ma asteapta Clujul, asa ca o sa schimbam impresii mai multe mai tarziu 😀 Anyway..ma bucur ca esti multumita de alegerea ta 🙂 Asta e cel mai important.

    Reply
  5. Andrew
    July 17, 2010 at 5:59 pm (8 years ago)

    Tm e al mai fain oras din tara ( chiar in ciuda complexului jegos ). Cluj e pe locu 2 aproape 😀 …

    Reply
  6. Dee
    July 17, 2010 at 8:05 pm (8 years ago)

    Postarea asta nu trebuia sa fie la T?

    Eu am lasat tm pentru sb si chiar daca am regretat putin apoi, acum, cand am iar de ales, merg la cluj. ce ti-e si cu orasele astea?! frumos la timi, oricum. abia astept sa vin cat de curand in vizita.

    Reply
  7. Song of the stars
    July 17, 2010 at 9:03 pm (8 years ago)

    Desi am locuit in Cluj 10 ani buni si l-am ales peste Timisoara, si eu am ajuns sa am o parere mai buna despre Tm.

    Motivul e organizarea orasului. Timisoara e mai spatios si parca s-a pus un pic de gandire in constructie. Sunt parcuri frumoasa iar centrul se simte foarte aerisit.
    In plus, Timisoara are viata de noapte pentru toate gusturile. Clujul e fain, dar noapte daca nu esti fan al muzicii pur electronice, nu ai pe unde iesi. Chiar si asa, sunt putine locuri deschise noaptea. Paradoxal, cele mai faine se inchid pana la 1.

    Si sa zic ceva si de unguri … unguri sunt in toata tara, insa ce m-a deranjat in Cluj este faptul ca exista acei unguri ultra-nationalisti, care nu vor sa invete romana insa se plang ca se simt complexati daca se vorbeste romana in jurul lor. Mi s-a intamplat doar de 2-3 ori sa am contact cu ei (nu mult avand in vedere ca si eu sunt pe jumatate ungur, si mai bine de trei sferturi dintre prietenii din Cluj sunt unguri) insa momentele respective m-au marcat prin lipsa de ratiune a situatiei. Intr-unul din acele moment, un amic ungur chiar a admonestat-o pe prietena lui (tot unguroaica, extremista) spunandu-i ca ar face bine sa invete romana.

    Reply

Leave a Reply