O excursie la București


Pentru prima dată singură (până acum eram fie cu un grup, fie cu tata, deci habar n-am pe unde am circulat), am avut marți o nouă întâlnire cu Bucureștiul, după vreo 5 sau 6 ani departe de el. Recunosc că aveam ceva emoții legate de această experiență, mai ales că orientarea în spațiu nu a părut a fi niciodată unul din punctele mele forte. Mă așteptam să nu-mi placă, mă așteptam la oameni răi, mă așteptam să mă pierd, mă așteptam să-mi fie mai greu… ei bine, trebuie să recunosc că m-am înșelat.

Part I: Drumul
Am ajuns acolo cu trenul, cu o întârziere de aproape 2 ore şi jumătate, din cauză că s-a defectat locomotiva (care erau şansele?) la scurt timp de la plecare şi a trebuit să aşteptăm să ne aducă o alta în schimb. Nu am prea reuşit să dorm, aşa că timpul s-a scurs foarte încet, în ciuda companiei destul de vorbăreţe. La întoarcere a fost mai bine, pentru că am dormit ca o pruncă.

Part II: Oraşul
Prima impresie plăcută a fost la metrou, unde am primit de la un tip un abonament de metrou care mai putea fi folosit doar în ziua respectivă – l-am acceptat abia după ce l-am cadorisit pe respectivul cu privirile neîncrezătoare de rigoare :D. Cam pe fugă, am ajuns pe lângă Piaţa Muncii, la prietenul care m-a găzduit, am făcut un duş şi mi-am pregătit traseul de urmat ca să ajung la hotelul Radisson Blu (mulţumim Google maps), unde ştiam că trebuie să fiu la ora 18.00, pentru a ajuta la pregătirile pentru Webstock-ul de a doua zi. Abia la faţa locului am aflat că se schimbase ora (a fost comunicată prin e-mail, pe care eu n-am avut cum să îl citesc), aşa că mi-a rămas o oră să mă plimb puţin prin zonă.

Din nou la hotel, ne ocupăm de pachetele cu materiale pentru participanţi, îi cunosc pe organizatori şi pe ceilalţi voluntari (mai puţin 3 dintre ei, care au ajuns a doua zi), suntem eficienţi şi terminăm treaba repede, apoi ne îndreptăm fiecare spre metrourile şi casele noastre.

Part III: Webstock
În primul rând, trebuie să menţionez că locaţia a fost de-a dreptul superbă. Mi-aş dori ca tariful pe noapte să nu fie echivalentul salariului meu pe o lună şi jumătate, poate aşa aş reuşi să mă cazez şi eu pe-acolo şi să-mi pierd vremea la piscină vreo câteva zile.

Ca voluntari, a trebuit să fim la hotel cu o oră mai repede decât participanţii, ca să punem ziua la cale şi să ne împărţim programul. Prima parte a zilei mi-am petrecut-o la punctul de înregistrare, înmânând pachetele participanţilor, în pauză ne-am ocupat cu reoganizarea sălilor, iar după ora 14, când s-au desfăşurat 3 conferinţe în paralel, mi-am ales secţiunea de Communication, considerând-o cea mai relevantă pentru mine.

Evenimentul s-a încheiat prin Webstock Awards, o oră în care m-am pus la curent cu cele mai reuşite chestii care s-au făcut recent în domeniul social media şi în care m-am amuzat la unele faze spontane, dar colorate. Toată afacerea s-a terminat pe la ora 20.00, am mai rămas să adunăm ce mai rămăsese, apoi am trecut prin Van Gogh, să închinăm o bere pentru ziua ce sta să se încheie. Din păcate, nu am putut rămâne prea mult, dat fiind că la ora 22.45 aveam tren spre casă (ce-aş mai fi rămas până a doua zi, dacă nu trebuia să mă prezint vineri la ora 10 la muncă…).

Part IV: Oamenii
Mi-a făcut plăcere să cunosc echipa evensys – Manafu, Sabina, Maria, Gabriela şi simpaticul Marian, precum şi voluntarii: Alexandra, Andra, Dan (cel care se pricepe tare bine la clape), Ionuţ, Oana, Ovidiu, Răzvan şi Ştefan. Şi mă bucur că, după lupte seculare (care de fapt au fost nesfârşite conversaţii telefonice), am reuşit să îl cunosc în persoană pe domnul Gabriel, cel fără de care eu nu v-aş povesti toate astea acum. În rest, feţe vechi, feţe cunoscute doar din poze, dar şi feţe necunoscute, pe care nici până acum nu am reuşit să le asociez vreunui nume.

Part V: Concluzii
Per total, a fost o experinţă reuşită. Chiar nu-mi pare rău că m-am complicat cu jobul, am renunţat la vreo 2 nopţi de somn şi am consumat nişte resurse financiare ca să fiu acolo. Oraşul m-a surprins plăcut (cred că vreau să mă mut în capitală, dar despre asta într-un articol viitor) şi parcă-mi venea să plâng în clipa în care m-am urcat în tren, începând călătoria spre realitate. Munca de voluntar n-a fost aşa de grea pe cât ni se spusese, a fost chiar fun, poate şi pentru că oamenii au fost de nota 15.

So, mi-a plăcut? Da! Mai merg? Totally!

Comentarii Facebook

comments

3Pingbacks & Trackbacks on O excursie la București

  1. Cu gândul la Bucureşti - Livin' la vida Deme
    May 20, 2012 at 1:13 am (6 years ago)

    […] în 2010 am fost voluntar webstock – prima mea călătorie la Bucureşti all alone. Mi-am dat seama atunci că pot să mă descurc la fel de bine şi singură, că mă pot […]

    Reply
  2. Duci şi dor de ducă - Livin' la vida Deme
    October 24, 2012 at 2:36 pm (5 years ago)

    […] anual o groază de evenimente business pe tot felul de teme (prin care şi Webstock, unde am fost voluntar în 2010 şi mi-a foarte plăcut), iar Manafu este un om de excepţie, de la care chiar ai ce învăţa. Şi […]

    Reply
  3. O noapte în agenţie | Livin' la vida Deme
    April 7, 2014 at 3:06 pm (4 years ago)

    […] Naţional al Studenţilor la Comunicare, toată ideea de PRIME, festivalul ADfel, clasicul Webstock sau Noaptea agenţiilor sunt doar câteva din lucrurile cu care îmi doream cu ardoare să intru […]

    Reply

Leave a Reply