Ultima zi…

Cei care stați prin Timișoara, precum și cei care îmi citeați blogul prin iulie știți, în mare parte, că vara asta mi-am petrecut-o în mall, la magazinul Beauty 4 you, ca și consultant vânzări. Ei bine, e timpul să aflați că azi e ultima zi când mi-am învinețit unghiile pe-acolo 🙂

De luni, îmi schimb locul de muncă – doar locul fizic, nu și firma sau postul, pentru că mă voi muta la magazinul omonim din Bega. Motivele mele sunt bine întemeiate – programul part-time (deci mai ajung și la școală), distanța mai mică până acasă, fiecare duminică liberă (adică o să am și eu duminică) și o sâmbătă liberă din două, plus temperatura mult mai rezonabilă au fost argumente suficiente ca să mă determine să aștept cu nerăbdare transferul. Bine, există și câteva chestii care nu mă încântă în mod deosebit – automat scade salariul, clienții vor fi mai puțini și plictiseala mai mare, plus că o să îmi fie dor oarecum de oameni. Mă obișnuisem cu colegele mele cele nebune, cu tipa de la giftbox, cu tanti de la dulciuri, cu tanti aia drăguță care tot timpul îmi schimbă banii, cu tipii de la Auchan Securitate și de la SWAT, care ne făceau să ne treacă timpul mai repede…. mno, chestii de-astea.

Situația asta îmi aduce aminte de încheierea unei relații din proprie voință. Adică atunci când îți zici: gata, mi-a ajuns. E un nesimțit, nu stă pe acasă, nu mă apreciază, nu face aia și aia, se plânge tot timpul și mai și sforăie! Dar când mergi spre locul de întâlnire, unde urmează să “îi dai papucii”, te gândești ce drăguț e când îți aduce flori, cum stă el cuminte când îl cari pe la cumpărături, cum cântă el romanțe la 2 noaptea sau te trezește cu cafeaua pe masă. Și-atunci încerci să îți aduci aminte toată povestea, ca să poți fi sigură că într-adevăr faci ceea ce trebuie, că life goes on și că totul va fi bine, pentru că a fost alegerea ta.

Na, în altă ordine de idei, în prima mea zi la mall (și prima zi de muncă din toată existența mea) a fost o inundație uriașă și s-a crăpat tavanul taman lângă magazinul meu. Acum sunt curioasă ce mă așteaptă (sau mai degrabă, ce O așteaptă) pe draga Bega – dacă vedeți la știri despre un meteorit picat fix la intrare, să știți că eu am fost 😀

Comentarii Facebook

comments

9 Comments on Ultima zi…

  1. INTJ
    October 30, 2010 at 11:49 pm (7 years ago)

    1. (deobicei) diferenta intre job si hobby e faptul ca job-ul aduce bani.

    2. banii care cumpara tot timpul (tau) liber n-au valoare deoarece oricum n-ai timp sa-i cheltui pentru/pe tine

    3. anii de acum nu-i vei mai avea niciodata, prezentul nu poate fi recuperat si viitorul e incert

    ergo: e super sa ai 6 zile de weekend libere! enjoy them and forget about "less pay" … parerea mea. 🙂

    Reply
  2. daninho
    October 31, 2010 at 9:46 am (7 years ago)

    viata e ca o cladire care asteapta sa fie construita, iar cateodata ca sa ajungi la un etaj superior e nevoie sa cobori la unul inferior – nu stiu daca ai inteles :))

    Reply
  3. Deme
    October 31, 2010 at 12:36 pm (7 years ago)

    @INTJ: După cum observi, am dat deja naibii banii în favoarea timpului 🙂

    @Daninho: Surprinzător, IQ-ul îmi permite să îți înțeleg analogia :))

    Reply
  4. Razvan
    October 31, 2010 at 5:12 pm (7 years ago)

    @INTJ sa stii ca un hobby poate fi chiar job-ul de zi cu zi…

    Felicitari pentru schimbare… sa speram ca nu te vad pe la stirile de la ora 5 (nu ca m-as uita la TV).

    Reply
  5. INTJ
    November 1, 2010 at 3:23 pm (7 years ago)

    @Razvan … o da! asta ni se tot spune de mici, sperand ca noi sa punem botul la textul ala atat de frumos. hai sa vedem insa cum se transpune asta practic: iti alegi un job care e in acelasi timp hobby, da' partea de hobby te va face sa lucrezi mai mult (ca volum si ca timp) decat esti platit … si asta nu-ti va face mai fericita/multumita partenera (din a carei "timp" practic "furi" cu ocazia respectiva, fara ca macar sa aduci, ca scuza mai mult sau mai putin lamentabila, ceva "in schimb"). si inca n-am zis nimic despre faptul ca astfel iti distugi/epuizezi "cu mana ta" placerea adusa de un hobby! da' nah: cine vrea sa traiasca singur (sau in varianta "singuratate in doi") … be my guest!

    Reply
  6. Deme
    November 1, 2010 at 6:19 pm (7 years ago)

    @INTJ: Întâmplarea face că Răzvan chiar câștigă făcând ceea ce îi place, și nu pot spune că o duce prea rău.. 🙂

    Reply
  7. ordinarul
    November 1, 2010 at 6:36 pm (7 years ago)

    Si-acum, daca imi permiteti si mie o precizare, v-as multumi.

    Sa nu ai o activitate de genul "job" poate fi naspa. Naspa rau. Eu nu mai lucrez si e naspa. Toata ziua is niste colegi la mine, si ei trantori ca mine, si jucam fifa sau mai fumam o iarba buna (mai nou o sa ne lasam de iarba, ca inlocuiesc astia spatiile verzi cu parcari).
    Cand aveam loc de munca ma simteam bine, chiar daca eram uneori obosit. Dar stai, ca nici n-am zis partea cea mai buna. Aveam bani pe care-i investeam in mine. Tigarile nu-s gratis, berea nu e gratis, facturile la telefon nu-s gratis (de prezervative n-am ce zice, au grija de mine cei de la planificare familiala). Intr-o zi chiar m-am plans ca brichetele sunt scumpe si o bricheta costa 2 lei. Inca astept sa-mi treaca rusinea pentru faza cu bricheta, ca sa ma pot uita in oglinda si sa ma barbieresc.

    Reply
  8. INTJ
    November 1, 2010 at 10:31 pm (7 years ago)

    @Deme … atata timp cat el e fericit asa, chiar nu conteaza ce a scris un (semi)anonim pe net, nu? 🙂

    Reply
  9. Tomata cu scufita
    November 4, 2010 at 2:49 pm (7 years ago)

    ah, deci nu te mai vad la mall cand merg la cumparaturi. 🙁

    Reply

Leave a Reply