O de la Original

Peste tot ni se cere să fim originali. Să puște creativitatea în noi. Să reinventăm roata, să născocim chestii nemaivăzute. Originalitatea era la loc de cinste în toate articolele de tipul “cum să” pentru bloggeri. Și totuși, până unde poți duce chestia asta? Mă gândesc că și planeta asta are niște limite și mă mai gândesc că ele nu sunt atât de departe. I mean, deja există atâtea lucruri!

Uite, să luăm domeniul muzicii: a existat deja muzica medievală, cea gregoriană, am trecut prin Renaștere, baroc, clasicism, romantism, am ajuns la muzica zilelor noastre, care a găsit o nouă manifestare în Lady Gaga. Ce-ar mai putea urma??  În pictură – a fost simbolism, realism, impresionism, expresionism, futurism, dadaism, suprarealism și o grămadă de alte stiluri – cum ai mai putea veni cu ceva nou, original? S-au pictat tot felul de subiecte, s-au folosit tot felul de tehnici. Serios, câte feluri de a colora o pânză mai rămân nedescoperite?

Cred că pe ideea asta am putea merge în orice domeniu, chiar și în blogging. E drept că lumea e un sistem complex și teoretic ai putea scrie despre absolut orice, dar nu știu cum să vă spun, toate chestiile interesante din “orice”-ul  respectiv au fost deja abordate. Și despre chestiile care apar acum va mai scrie în mod cert și o altă persoană, pe care poate nici nu o cunoști – nu poți să ignori încălzirea globală, concertul lui X în România sau alte evenimente din categoria asta, a lucrurilor care nu afectează doar preșul meu din baie.

Veți spune atunci că măcar abordarea aceluiași subiect trebuie să fie nouă. Păi bine, dar sunt mii de bloguri în România, chiar vă așteptați ca în spatele lor să se afle mii de oameni care să aibă fiecare câte o altă părere? E absurd, mai ales în condițiile în care poziția unui om față de un anumit subiect  poate fi încadrată doar în una din cele 2 direcții: Da sau Nu. Câte opinii pozitive diferite pot exista? Câte floricele și podoabe poți înșira ca să fii unic? Și ce vină am eu că gândesc la fel cu un blogger din Iași, de exemplu, de a cărui existență nici măcar nu sunt conștientă? Dacă avem cumva un cititor comun, ăla sigur va comenta: “Aa, păi asta a zis și X. Acuma te-ai luat și tu după el, că ce tare e cutare chestie…”

Concluzie: Când m-am apucat să scriu articolul ăsta, nu am vrut să îl fac să sune atât de frustrat. Serios. Voiam doar să scot în evidență faptul că nu putem fi toți, tot timpul, originali și fascinant de mirobolanți. Pur și simplu, consider că nu există loc pentru 6 miliarde de idei noi/secundă pe lumea asta! 🙂 Am I wrong?

Sursa foto
Postare din seria Articole-alfabet

Comentarii Facebook

comments

2 Comments on O de la Original

  1. INTJ
    November 26, 2010 at 3:50 pm (7 years ago)

    eu le-as spune (oricui comenteza vis a vis de originalitate) cam asa: primul gand a fost original, restul sunt doar adaugiri mai mult sau mai putin esentiale … tocmai pentru ca evolutia ratiunii si cunoasterii umane presupune un proces numit “invatare”, adica preluarea unor informatii si sinteza lor. iar cum suma informatiilor e finita, nici macar sinteza nu se poate incadra in vreo multime infinita. de exemplu: noaptea e prin definitie “nu zi” (unde “zi” e “cu lumina si eventual soare”) … “rasarit” si “apus” depind ambele de “zi”/”noapte” … nefiind altceva decat niste atribute (ale celor 2 variante originale) ce au fost adoptate ca substantive. sau, daca vrei varianta pentru “believers united”: pana si Dumnezeu a terminat cu creatia … si daca “a terminat” inseamna ca “nu mai e nimic de facut”.

    Reply

1Pingbacks & Trackbacks on O de la Original

Leave a Reply