Eliberare

Oamenii sunt niște ființe tare ciudate. Sau nu, nu oamenii luați în general, ci unii oameni – mai exact cei care vorbesc mult mai ușor cu un străin decât  cu un prieten despre problemele lor. Mă număr printre ei.

Azi, de exemplu, s-a deschis o fereastră de messenger. Un oarecare radu s. cu care nu-mi aduc aminte să mai fi vorbit vreodată  și pe care nu am habar când și de unde l-am adăugat în listă – cert e că azi s-a decis să mă salute. De obicei îi expediez repede pe oamenii de genul ăsta, pentru că nu mă interesează prieteniile pe net și oricum durează cam 10 secunde până persoanele de genul încep să mă inunde cu mesaje scrise într-un stil m3ss3ng3r, fuarte mijto. Dar radu ăsta era diferit prin abordare și limbaj, așa că am zis că nu mă costă nimic să schimb două vorbe cu el, că și-așa nu aveam altceva mai interesant de lucru.

Nici nu știu cum am trecut de la una la alta și am început să îi povestesc multe chestii și dileme personale pe care nu le pot adresa oamenilor pe care îi cunosc. Știa cum să pună întrebările și să conducă discuția, așa că eu m-am eliberat de gândurile care mi se învârteau în minte ca într-o moară stricată și am ajuns la unele semi-concluzii cu privire la problema dată. A fost ca o ședință la psiholog, numai că gratuită și absolut spontană.

Și acum stau și mă minunez, din nou, de capacitatea astea a oamenilor și a mea de a-mi deschide mai ușor sufletul în fața unui necunoscut. Faptul că nu cunosc personal persoana respectivă îmi dă o libertate interesantă și mă ajută să vorbesc deschis, pentru ca știu că, orice aș spune, interlocutorul nu-și poate schimba în rău părerea despre mine – fiindcă nu are niciuna! Și oricum, nu mă afectează, pentru că nu e o persoană de care să-mi pese foarte mult sau la a cărei părere să țin în mod deosebit.

Așa sunt eu, mai sucită. Mai predispusă la confesiuni în fața necunoscuților. Mai puțin pudică când sunt cu un străin decât atunci când sunt cu un prieten sau un membru de familie, fie și soră-mea. Și din moment ce atâta lume apelează în zilele noastre la discuțiile cu un psiholog, mă gândesc că nu sunt singura care gândește așa…

Comentarii Facebook

comments

3 Comments on Eliberare

  1. Dan Pandrea
    January 13, 2011 at 12:07 pm (7 years ago)

    Sa-mi spui cand sa-mi scot de la naftalina costumul de duminica sa ma prezint la starea civila din Alba Iulia :))

    Reply
    • Deme
      January 13, 2011 at 12:14 pm (7 years ago)

      Hahah :)) You’re funny. Tocmai asta e frumusețea discuțiilor de genul ăsta – știu că nu o să îl cunosc niciodată și nici nu vreau, pentru că s-ar duce naibii tot. Va rămâne mereu doar psihologul meu online 🙂

      Reply
  2. INTJ
    January 13, 2011 at 5:24 pm (7 years ago)

    altfel spus: in viata reala nu esti ca-n realitatea virtuala. e alegerea ta si e ok. ce n-am reusit niciodata sa inteleg e “la ce bun? cu ce folos?” …

    Reply

Leave a Reply