În ritmul bun

Am observat că noi, oamenii, avem o problemă: ne plângem tare mult de ritmul în care merg lucrurile. Ba e prea repede, ba prea încet, nimic nu ne mai mulțumește. Ce vreau să zic cu asta?

Hai să luăm un exemplu. În vremurile de demult, când stăteam acasă în vacanța de vară și ne plictiseam, așteptând vreun meteorit să cadă și să facă o știre extraordinară fix în fața casei noastre, ne dădeam ochii peste cap zicându-ne că timpul trece mult prea încet. Că ne-au fost date niște clipe vrăjite, ce durează de fapt ore întregi, și abia așteptam să scăpăm de ele, să înceapă odată acțiunea. Apoi reveneam pe băncile școlii, săptămânile se înșirau repede ca mărgelele pe ață, legându-se în luni și ani, până ne trezeam în fața vreunui examen serios și unui final de ciclu școlar. Atunci începeau nostalgiile, că ce repede s-au dus anii, că săptămânile alea au trecut cu viteza fulgerului pentru că am fost ocupați până peste cap cu diverse lucruri mărunte și de-a dreptul nesemnificative.

Am crescut și nu ne mai învârtim în jurul unui sunet de clopoțel, ci în jurul a diverși oameni cu care poate ne-ar plăcea să fim. Și dacă oamenilor ălora nu le dă prin cap în primele 2 ore că noi avem intenții ceva mai mult decât amicale cu ei și nu fac vreun pas concret în direcția asta, lăsând lucrurile să evolueze mai încet, ne trezim dezamăgiți și ne impacientăm – Ce e în neregulă? De ce nu iese nimic? Ăsta nu mă vede? Dar dacă se prind de fluturările din gene și dau semne că totul merge bine, ne panicăm. Și ne ofticăm că lumea din ziua de azi se prea grăbește, că oamenii se lasă prea mult conduși de instincte și nimic nu mai e romantic, ca pe vremuri. Și nicicum nu e bine, că despicăm atât de mult firul în 15 și nu suntem prea ocupați să fim fericiți cu ceea ce avem, fără să cugetăm cu zilele la asta.

Și știu că ăsta e un articol pueril, cu niște exemple pe măsură, dar trebuia să zic cumva chestia asta. Relax, people! Pentru că oricum am suci-o, ritmul în care evoluează lucrurile nu va fi niciodată cel bun atâta timp cât ne batem capul să notăm fiecare pas și să-l analizăm din o sută de puncte de vedere. Ce-o fi și cu obsesia asta a oamenilor de a clarifica totul?

P.S. Poate dacă o pun în scris, se prinde și de mine vorba bună 🙂

Comentarii Facebook

comments

8 Comments on În ritmul bun

  1. Adrian din Arad
    January 9, 2011 at 11:07 pm (7 years ago)

    Wow … asa de bine descris … crede-ma … astea toate se intampla pentru ca prea analizam si reanalizam si rasanalizam toate lucrurile in asa fel incat asta este rezultatul … nu mai putem sa ne bucuram de momentele frumoase si restu’ …

    Reply
  2. Roxana Călinescu
    January 10, 2011 at 1:02 am (7 years ago)

    Ne place să despicăm firul în 4-15-20, să ne agităm prea mult pentru lucruri mărunte, ne transformăm în roboței și normal că nu ne mai convine nimic…și normal că viața trece pe lângă noi și va veni și vremea când vom plânge deoarece realizăm că ne-am irosit existența…

    Reply
  3. Adriana
    January 10, 2011 at 1:12 am (7 years ago)

    eu sunt de acord cu Adrian. preaaaaa analizam tot. cand iti dai seama cum sa NU faci asta… blog it 😀

    Reply
  4. INTJ
    January 10, 2011 at 5:09 am (7 years ago)

    adica ai vrut sa te impiedici si te-ai razgandit cand ai vazut ca nu-i atent sa te prinda? :))

    Reply
    • Deme
      January 11, 2011 at 8:59 pm (7 years ago)

      Tu faci aluzie la un banc cu găina? E singura legătură pe care aș putea să o fac între comentariul tău și subiectul articolului 🙂

      Reply
      • INTJ
        January 11, 2011 at 11:00 pm (7 years ago)

        da … glumeam referitor la “Ce e în neregulă? De ce nu iese nimic? Ăsta nu mă vede?” 😀

        Reply
  5. daninho
    January 12, 2011 at 11:05 am (7 years ago)

    sper sa spun totul prin – ceva de genu, da :))

    Reply

1Pingbacks & Trackbacks on În ritmul bun

  1. Ghiocel de ianuarie - Livin' la vida Deme
    January 11, 2011 at 10:56 pm (7 years ago)

    […] vreau să mai aștept. Vreau ca lucrurile să curgă într-un ritm normal (că tot vă spuneam în articolul anterior despre ritmuri). Într-o lume în care totul merge parcă la întâmplare, mi-ar plăcea să știu […]

    Reply

Leave a Reply