Marea cu sarea

Cam asta promit toate așa-zisele agenții grozave de modele, care își trimit agenții în stradă să-ți spună cât ești de minunată și să te convingă să te înscrii la ei. Ieri am acceptat să stau de vorbă cu un astfel de agent, m-am prefăcut extrem de încântată de șansă și am urcat două etaje mai sus, unde m-a luat în primire o gagică. Ce-a urmat?

O poveste frumoasă cu firma lor extraordinară, care te bagă în tot felul de ședințe foto pentru Kenvelo, Puma și alte branduri de genul, ședințe plătite cu 70-150 euro fiecare plus produsele prezentate. Tot din baze lor de date te selectează ăștia pentru figurație în filme, promoții, prezentări de modă, draci, laci. Mi-a pus întrebări despre înălțime, greutate, număr la pantofi, experiență în domeniu și alte chestii de genul ăsta. Am ascultat cuminte ce a avut de zis, așteptând răbdătoare partea pe care ei o lasă la final – costurile. Cică trebuie să plătești 59,5 lei pe an, taxă care acoperă machiajul și transportul pentru toate prezentările la care voi fi solicitată (cam una pe lună, cca. 15-20 de poze, dar să nu mă impacientez dacă nu mă caută nimeni 2 luni).

M-a întrebat dacă pot să achit pe loc, am zis nu și am stabilit să merg azi la ora 1 și jumătate, ca să achit taxa, să mi se facă pozele de portofoliu și să mă intervieveze șefa lor. Nu m-am dus, doar am sunat înapoi și le-am spus că sunt deja înscrisă la o altă agenție, am vorbit cu ei și conform contractului nu am voie să colaborez și cu alții (fapt doar pe jumătate adevărat, că nu m-am obosit să sun la cei care m-au recrutat anul trecut).

De ce am făcut asta? E la mintea cocoșului:

1. Nu sunt fotomodel. Am visat și eu odată, am dat niște bani aiurea pe cursuri, dar între timp m-am trezit și mi-am dat seama că nu are sens. Nu am față de păpușă, nici 45 de kilograme la cei 1,73 m ai mei. Și-mi place să mănânc.

2. Sunt mulți țepari pe lumea asta, iar în domeniul modei mulți și-au găsit locul. Mizând pe faptul că fetele din ziua de azi se cred rupte din rai, le fac trei complimente și sunt cucerite. Și vai, câte și-au dat banii degeaba…

3. Știu că orice agenție are niște taxe. 60 de lei e rezonabil, asta dacă îmi zici că e comisionul tău. Dar nu încerca să mă faci să cred că asta îmi va acoperi TOATE cheltuielile de transport și machiaj pe un an de zile – seriously? Păi numai benzina și cosmeticele costă mai mult de atât, fără să mai zic de șofer plus make-up artist. Sau ce, mă “vopsește” tanti de la curățenie?

4. Ce agenție serioasă de modele își trece pe pliant, la vedere, un site web care nici măcar nu există? Păi eu unde le văd portofoliul, în stele? A, stai, ei mizează pe faptul că tu iei pliantul, ești vrăjită de argumente, scoți banul… și după aceea plângi, dar lor nu le mai pasă, ești doar una din fraierele care le-a îngrășat puțin buzunarul.

5. La plesneală, am dat un search pe google după firma lor + cuvântul-cheie țeapă. Nu vă miră că am găsit rezultate, nu?

Concluzie: Dacă ești prin Timișoara și te abordează un tip simpatic pe strada Alba Iulia, ignoră-l. Te va ține de povești, te va combina (doar e bucureștean și-i merge gura) și te va invita sus, la Sun Media Agency. Dacă vrei să te amuzi pe seama tipelor de la recrutări (care sunt departe de imaginea pe care o am în minte atunci când mă gândesc la o reprezentantă a unei agenții de modelling), du-te. Dacă nu, argumentele și descrierea de mai sus ar trebui suficiente ca să te facă să-ți continui drumul și să faci ceva util cu viața ta.

No related posts.