Tânără vreau mereu să fiu

Am douăzeci de ani și pot, în sfârșit, să cânt melodia omonimă și atât de cunoscută a celor de la Voltaj într-o oarecare cunoștință de cauză. Vedeți voi, înainte obișnuiam să ajustez refrenul pentru vârsta actuală – ca la 18 ani… ca la 19 ani… –  așteptând cu nerăbdare și curiozitate minunata schimbare de prefix, care-mi va schimba totodată viața și vă pune așa, un fel de bornă kilometrică în viața mea, înregistrându-mi cu o cameră video imaginară comportamentul pentru ca eu să pot să mă întorc peste ani la acel filmuleț și să cânt cu nostalgie sinceră despre momentele imortalizate. Ei bine, am 20 de ani. Și nu-i nimic deosebit în asta.

Îmi dau seama că nici măcar refrenul ultrafredonat nu mi se potrivește. Fără griji și fără bani? Nu-i tocmai felul în care mi-aș descrie viața. E adevărat că nu am griji foarte serioase, gen cu ce o să-mi hrănesc mâine pruncii sau de unde le dau bani de adidași, și nici nu am un job din-ăla extraordinar, ca să zici că mă lăfăi în bani – cât am îmi este suficient.

Revenind la griji, cred că e un termen prea generic. Grija nu e doar o frământare intensă, ci poate fi pur și simplu gândul ăla care nu-ți dă pace atunci când vrei să te relaxezi. Și-n privința asta, simt că nu am evoluat foarte mult în ultimii doi ani. Aseară, puneam pe facebook un link spre piesa celor de la The Killers – Human, sărbătorind într-un fel faptul că în urmă cu fix 2 ani, ea marca un eveniment pentru mine (da, chiar țin minte unele date). Un eveniment care a dus la multe ore de gândire cam a moaca – cred că, de fapt, atunci m-am perfecționat serios în arta de a gândi prea mult. Am și scris un articol despre gândurile de atunci, sunt convinsă (cine-i curios, n-are decât să caute, e undeva prin luna martie).

Ei bine, azi am ascultat din nou piesa, amintirile s-au prăbușit iar peste mine și mi-am dat seama că, între timp, nu s-au schimbat atât de multe pe cât speram. Nu am devenit mai briliantă în anii ăștia și în continuare gândesc mult. Prea mult, recunosc. În continuare îmi bat capul aiurea pentru chestii care de fapt nu mă afectează prea mult. În continuare mă agit și am tendința să mă descarc pe-un blog care nu ar trebui să cunoască partea asta din mine, un blog care ar trebui să fie plăcut la citit, nu să te facă să te încrunți gândindu-te că autoarea a luat-o pe ulei 😀

Deci se pare că timpul nu le rezolvă chiar pe toate. Sau le rezolvă, dar mai târziu. Cel puțin, e clar că eu una mai am mult de așteptat până transformarea, declicul ăla are loc și în creierașul meu de pui de filosof.

Just have a little patience…

Comentarii Facebook

comments

4 Comments on Tânără vreau mereu să fiu

  1. CristinaTM
    February 22, 2011 at 1:12 am (7 years ago)

    Toate ca toate, dar link-ul de la cantecel nu vrea sa se incarce. Take that, miss! 😀

    Reply
    • Deme
      February 23, 2011 at 3:06 pm (7 years ago)

      Dacă n-am reușit să repar nicicum embedul, l-am pus ca link. Mno, se mai întâmplă 🙂

      Reply
  2. suspectu
    February 24, 2011 at 5:42 pm (7 years ago)

    Pacat ca a aflat tineretul ce este aia melancolie si aici nu ma refer la un cuvant de dictionar ci pe propria piele.
    Parca nu e bine sa ne maturizam prea devreme dar usor,cu trecerea timpului,suntem obligati si odata cu maturizarea constatam neputinta noastra in fata sistemului care este mai mult decat melancolic…

    Reply
  3. suspectu
    February 24, 2011 at 6:19 pm (7 years ago)

    App,iti ofer eu serviciul de embed,e trecut site-ul in casuta specifica 😉

    Reply

Leave a Reply