Why didn’t Romania see you?

Asta a fost prima întrebare pe care tipa din juriu i-a adresat-o lui Bogdan Ota,  român participant la Norske Talenter (un fel de Norvegienii au talent), atunci când s-a ridicat din fața pianului. Evident, omul are un talent – din păcate, se bucură de el doar seara, când vine acasă după o zi întreagă de cărat aparate xerox. Pentru că asta înseamnă, în viziunea mea (și aparent și a lor) să fii cu adevărat deosebit – să fii capabil să uimești audiența cu ceva pentru care nu te-ai pregătit 10 ore pe zi, ani la rând. E pur și simplu chestia aia care e strâns legată de tine, chiar și atunci când nu ai prea mult timp  pentru ea.

Lăsând discuțiile despre talent și pregătire la o parte, Bogdan Ota este, în fond, un român obișnuit. Un om care nu a fost considerat drept suficient de interesant în țara lui, așa că și-a luat câmpii și s-a dus cât a văzut cu ochii. Și acum e într-o țară care se mândrește că l-a descoperit și-și dorește să îl vadă ajuns cât mai sus.

Avem atâția români care fac minuni dincolo de granițe, în timp ce țara în care s-au născut se prăbușește tot mai mult în fiecare zi. Ni se spune să mergem afară, să învățăm ceva și să ne întoarcem să schimbăm lucrurile aici – dar e ușor să vorbești despre vise și schimbări când ai burta plină. Ori toți oamenii ăștia care pleacă în fiecare an, nu cred că se duc de bine ce le merge aici. Și-așa se face că își iau traista în spinare și rămân angajați pe la Microsoft, pe la NASA, prin alte posturi cu multă responsabilitate sau prin spitale ultramoderne mulți dintre cei care aici trăiau pe 700 de lei lunar.

Or fi multe talente printre emigranții noștri. Poate cel care culege azi căpșuni la italieni avea voce de Pavarotti – dar nu l-a întrebat nimeni. Poate doctorul ăla simpatic care vorbește cu tine la urgență când ai o migrenă dubioasă ar avea toate șansele și priceperea să devină un neurochirurg strălucit pe dincolo, doar că încă nu l-a remarcat nimeni sau nu a reușit încă să-și ia zborul. Poate chiar eu am vreun talent ascuns, ce mi-l voi șlefui într-o bună zi pe alte meleaguri – cine știe? Adevărul e că, în cazul României, se aplică de multe ori zicala: nu poți să știi și să apreciezi ceea ce ai până când nu îl pierzi. Și e păcat.

 

P.S. Cântecul poate fi ascultat în întregime cu un click aici.

Comentarii Facebook

comments

3 Comments on Why didn’t Romania see you?

  1. INTJ
    March 31, 2011 at 4:03 pm (7 years ago)

    se spune ca “chiorul e rege in tara orbilor” si implicit “neinteresant” in tara vazatorilor. altfel spus: daca afara ar musti de genii, sigur n-am auzi de romanii plecati din tara.

    pe de alta parte, in anumite meserii chiar n-ai nici o sansa in romania: nu demult a fost un documentar pe Discovery si operatorul/driver-ul unui TBM era un roman …

    Reply
  2. Danniel
    April 2, 2011 at 1:23 pm (7 years ago)

    Păcat că se poate doar în afara țării. Doar alții ne descoperă talentele, românii sunt prea ocupați.
    Felicitări lui!

    Reply
  3. Cristi
    April 2, 2011 at 5:10 pm (7 years ago)

    Am vazut si eu inregistrarea asta acum cateva zile si nu stiu.. mi se pare ca un cutit rasucit in rana cand roseste tipa aia din juriu cuvintele respective!

    Reply

Leave a Reply