E frumos să fii student. Să-ţi împarţi viaţa cu tot felul de oameni prin cămine, să guşti viaţa de noapte şi munca de zi, să pierzi luni bune de şcoală şi să le recuperezi cu 2 nopţi înainte de examen, să-ţi iei examene la care ştii că nu ai strălucit… şi să le pici pe cele la care ai scris tot. Pentru că life’s not fair. Pentru că profesorul e cel care taie şi spânzură la materia lui.
Ştiu că următoarea frază o să sune foarte nerd-like, dar vă spun sincer – eu sunt obişnuită cu note mari. Sunt obişnuită să învăţ, să îmi dau interesul şi apoi să văd rezultate pe măsură – drept dovadă, cel mai slab examen a fost semestrul trecut, unde recunosc cu mâna pe inimă că-mi merit 7-le, pentru că mai mult nu am reuşit să înţeleg din încâlceala numită materie de examen. E ok. Dar ieri m-am trezit cu un graţios 4, ca rezultat la un examen la care am scris cuvânt cu cuvânt cursul. Prima mea restanţă. Semiotică.
Cum a decurs examenul? Profesorul a rămas cu noi 15 minute, după care a fost înlocuit de seminaristă, moment în care au început şi cursurile să se cam deschidă pe sub bănci. Toată lumea a scris sau s-a inspirat de pe la alţii, toată lumea a ieşit zâmbind şi încrezătoare că o să îl ia. Bomba a explodat ieri, când vreo trei sferturi din oamenii ăştia au picat, deşi cursurile au fost la fel pentru toată lumea şi drept urmare, asta a apărut pe toate foile de răspuns. Se pare, totuşi, că profesorul a rămas cu ideea că aproape toţi am copiat.
În toată povestea asta, mi se pare că am cam picat de fraieră. Am învăţat ca papagalul cursurile, aşa că nu am avut nevoie să copiez – de fapt, pot să-ţi recit şi acum cursuri întregi, cu ghilimele, scheme, puncte şi virgule, plus că e prima dată în viaţă când am nimerit fix pe subiectul pe care îl ştiam la perfecţie. În plus, anul trecut am mai avut o materie cu acelaşi profesor, unde ştiam că ni se cer cursuri reproduse întocmai dacă vrem 10… prin urmare, acum am procedat la fel. Să înţeleg că nu e bine? Atunci de ce oamenii care au scris exact acelaşi lucru ca şi mine au 10? De ce cei care au copiat de la mine aproape cuvânt cu cuvânt au luat examenul? Nu mi se pare deloc corect. Aşa că am mai bifat o premieră cu ocazia asta: prima contestaţie din viaţa mea.
Dat fiind că profesorul a refuzat să discute cu noi şi, atunci când i-am solicitat 2 minute din timpu-i preţios ca să ne lămurim legat de un examen (n-am menţionat cuvântul magic – restanţă), ne-a expediat scurt cu un “Contestaţiile se depun la secretariat, la etajul 5. La revedere.”, am luat-o pe calea oficială. Ne-am scris fain frumos cererile (plural, pentru că nu am fost singura revoltată), am trecut pe la registratură să ni le ştampileze cu un număr de ordine şi le-am făcut cunoştinţă cu celelalte contestaţii ce aşteptau cuminţi pe biroul secretarei.
Nu mă aştept să-şi recunoască vina, nu mă aştept nici măcar să am şansa unei audienţe, în care să-l invit să-mi pună lucrarea lângă una care a fost notată cu 10 şi să-mi spună unde vede el diferenţa… tot ce vreau e să ştiu ce să scriu la restanţă. Ce vrea de fapt de la sufletul meu, ca să iau eu 10-le ăla. Să îi scriu cuvânt cu cuvânt văd că nu i-a plăcut… dar dacă îi spun în cuvintele mele, mi se ia în considerare, sau îmi mai dă întâlnire şi în iulie?
Atât vreau. Materia oricum am tocit-o o dată, nu mi-e greu să o repet şi să mă prezint din nou lunea viitoare. Vreau doar să ştiu că nu mă duc degeaba… Wish me luck 
Related posts:
mwahaha, baftă. Presimt că te pică și în restanță >:)
dap, bafta! daca asta-i prima data cand te-ai lovit de diferenta intre “a avea dreptate” si “a primi dreptate” in viata … as spune c-ai avut mare noroc pana acum.
Lasa Deme k nu o fi racu atata de negru….om lua noi restanta…daca ne-o da….si daca vb uneia”nu ne ia la ochi rai si nu ne mai trece pana in anul 3…”k altfel adio camin adio faculta la buget si alte minunatii ale minunani noastre studentii la faimoasa noastra facultate care s-ar putea sa nu mai existe poate cat de curand….
Foarte bine ai făcut că ai depus contestație. E dreptul tău. Nu te aștepta la prea multe rezultate bune din asta, totuși. Știi și tu cum e: uneori, la examene trece cine trebuie, nu cine învață.
Mie nu mi-a plăcut semiotica în facultate. Mi s-a părut o materie ilogică. Am descoperit abia după că defapt e o treaba frumoasă, dar predată prost. Poate ți-ar face mai bine dacă ai încerca să înțelegi materia, că altfel cu tocitul rămâi…și cu niște nervi făcuți aiurea pe un profesor incompetent.
Să ne ții la curent cu ce se mai întâmplă. Sunt chiar curioasă.
[...] dar a fost în zadar. De asemenea, nu am înțeles unele criterii de notare. Deme a relatat deja o situație cu care, cel mai probabil, mă voi confrunta și eu în anul doi. Mă bucur că nu am avut nicio [...]
[...] mă mândresc cu faptul că, până acum, am trecut de toate cu bine (dacă nu din prima, măcar din a doua încercare). Secretul reuşitei… sunt de fapt mai multe. Şi pentru că sunt o drăguţă, o să [...]