S de la Schimbare

Faptul că oamenii se schimbă nu mai e demult un secret. Știam că, inevitabil, și eu o să ajung în această fază – însă cu toate astea, de multe ori mă găsesc surprinsă atunci când privesc într-o oglindă fictivă și realizez ce se întâmplă inside me. Uneori refuz să cred, așa că-mi spun că oglinzile sunt adesea înșelătoare… însă realitatea îmi rânjește în față atunci când mă întâlnesc întâmplător cu dovezi palpabile, negru pe alb: propriile-mi cuvinte, notate pentru posteritate.

Cred că sunt printre puținii ciudați din lumea asta care găsesc o oarecare plăcere în a consemna unele aspecte sau momente ale vieții – țin un fel de jurnal selectiv, care nu mai e jour-nal propriu-zis… dar există. Nu o să vă dau citate din el, pentru că n-are sens; blogul de față e o dovadă suficientă pentru a-mi susține cazul.

Ce s-a schimbat pe parcursul acestor ani de scris dement?

Balada asta avea odată o oarecare semnificație pentru mine; eram convinsă că asta e ceea ce-mi doresc pentru mine. Obișnuiam să aprob zicala mamei, cum că un bărbat nu ar trebui să știe niciodată cât de mult ții la el, pentru că te va face preș. Obișnuiam să cred că o despărțire, indiferent cât de dureroasă sau, din contră, facilă este, este logic să rămână definitivă și că orice om cu coloană vertebrală ar trebui să învețe să privească doar înainte. Obișnuiam să am două laturi ale personalității foarte bine conturate și distincte . Obișnuiam să fiu o femeie cu suflet de bărbat. Obișnuiam să chiar cred toate astea și să fiu pesimistă în legătură cu găsirea unei persoane care să întruchipeze echilibrul. Obișnuiam să cred că asta e o calitate, și nu un defect care ajunge să te macine. Obișnuiam să cred că dacă nu există o schimbare majoră și constantă, nu poți fi fericit.

Acum…

 

Cred că balada e o porcărie. Pentru că în clipa în care mi-a ieșit schema, a fost foarte, foarte frustrant. Cred că sentimentele pe care le arăți nasc, de cele mai multe ori, un răspuns pe care probabil nu l-ai fi primit niciodată dacă te-ai fi arătat indiferentă. Cred că o relație ruptă poate fi reînnodată cu succes, însă doar în anumite condiții (pe care nu am răbdarea să le detaliez aici). Observ că cele două laturi ale mele încep din nou să se confunde, să se contopească… altfel cum aș putea explica articole precum ăsta, ăsta sau cel pe care îl citești acum, care devin tot mai frecvente pe terenul de joacă a lui Deme?

Cred că lipsa de implicare emoțională poate fi vindecată, atunci când găsești punctul de echilibru menționat mai sus. Iar sufletul de bărbat devine instinctiv unul tipic feminin, atunci când găsește imboldul potrivit. Cred că dacă un lucru se întoarce și persistă în jurul tău, poate că locul lui era, totuși, acolo. Și acceptarea lui s-ar putea transforma în cea mai frumoasă experiență pe care ai avut ocazia să o trăiești până în acel moment.

Schimbarea e bună, sau cel puțin așa se zice. Singura parte mai nasoală e când nu apuci să ții pasul, și rămâi surprins de tine însuți… și ai un scurt moment în care te întrebi cine naiba ești și ce s-a întâmplat cu vechiul TU. Răspunsul e simplu: s-a transformat. Evoluție sau involuție… cine este cu adevărat în măsură să judece asta?

 

După o lungă întrerupere, reînnod cu această ocazia seria de Articole-alfabet. Doar că am renunţat la poze.

Comentarii Facebook

comments

4 Comments on S de la Schimbare

  1. vasi
    September 27, 2011 at 5:15 pm (6 years ago)

    si tatal tau ce parere are despre “balada” asta? 🙂

    Reply
    • Deme
      September 27, 2011 at 9:05 pm (6 years ago)

      Ce treaba are balada cu tata? :))

      Reply
  2. vasi
    September 27, 2011 at 9:38 pm (6 years ago)

    scuze, am fost putin neatent, vroiam sa spun zicala.

    Reply
  3. rebecca
    September 29, 2011 at 2:36 pm (6 years ago)

    pshihologie de doi bani

    Reply

Leave a Reply