Oameni cu pasiune

Îmi plac la nebunie oamenii care fac ceva din tot sufletul. Care trăiesc, respiră și își dau tot interesul pentru un lucru în care cred. Pe care îi vezi radiind și care te molipsesc cu entuziasmul lor. N-am reușit niciodată să fiu entuziasmată de ceva pe termen lung, prin urmare am tot respectul pentru cei care rămân constanți în pasiunile lor și vor mereu să ajungă mai departe.

Am bătut destul apa în piuă, așa că trec direct la ideea din care s-a născut prezentul articol: Alergotura. Am auzit de mișcarea asta prin iunie, când încă erau la început și alergau vreo 6-7 oameni, motivându-se reciproc să practice cu regularitate joggingul. Mi s-a părut interesant, dar nu era pentru mine – era perioada în care îmi făceam înviorarea la ora 6.30 – 7 pe malul Begăi, cu căștile în urechi. Nu sunt adepta alergatului în grup, pentru că eu sunt genul ăla de om care, atunci când se întâlnește cu un grup, se apucă de pălăvrăgit – iar treaba asta nu e deloc indicată dacă vreau să mai și respir. Plus că dacă mă concentrez strict la muzica ce-mi curge în timpane și la gândurile mele, turele se fac parcă mai rapid. Închid paranteza.

 

Ce mi-a plăcut la alergotură este entuziasmul – când rostesc cuvântul, îmi răsar în minte figura lui Cătălin și cea a Ralucăi, adică oamenii la care am văzut cel mai des încercarea constantă de a mobiliza cât mai multă lume să li se alăture – prin mesaje pe blog, grup și postări pe facebook, poze, mesaje prinse pe tricouri, argumente. Și toate astea fără a obține foloase financiare, just for the fun of it. Cool. Și ei n-au fost singurii.

Azi a fost maratonul de la Timișoara, maraton la care au participat, evident, și joggerii Alergotură. Ba mai mult, au reușit să convingă oamenii să li se alăture (printr-o campanie destul de mare) și să facă astfel o faptă bună, susținând Asociația ProVita din Valea Plopului, adăpost a peste 350 de orfani. Au stârnit un nou val de mesaje, au împărțit fluturași prin mall, au convins.  Nu am rezultate oficiale, dar am un feeling că toată munca lor și tot entuziasmul de care au dat dovadă și-a arătat roadele, iar ei voi dormi extrem de bine la noapte. Pentru că știu că s-au organizat, că au ajutat niște oameni aflați în nevoie, că au câștigat azi o luptă cu sine și că au învățat că nimic nu e imposibil. Jos pălăria!

 

Comentarii Facebook

comments

6 Comments on Oameni cu pasiune

  1. Catalin Petru
    October 9, 2011 at 9:40 pm (6 years ago)

    Multumesc frumos Camelia!
    Ma angajez sa fac lucruri si pentru cei ce alearga solitari.
    Dar sa nu spui nimanui, si eu prefer asa 🙂
    Putzintica rabdare.

    Reply
  2. Raluca Moisi
    October 9, 2011 at 9:46 pm (6 years ago)

    Sa stii ca eu, care sunt vorbareata de felul meu, atunci cand alerg sunt foarte silentioasa 😀
    Multumim frumos pentru gandurile bune >:D<

    Reply
  3. INTJ
    October 10, 2011 at 1:49 am (6 years ago)

    mda, pansamente peste pansamente … nu care cumva sa vedem tesutul necrozat de sub ele, daramite sa incercam sa eliminam raul din radacina!

    Reply
    • Deme
      October 10, 2011 at 8:12 am (6 years ago)

      Stai, ce? :)) Noi sigur vorbim despre același subiect? :))

      Reply
  4. Jteph
    October 15, 2011 at 3:57 pm (6 years ago)

    E plăcut să ştii că mai există şi oameni printre noi 🙂

    Reply

1Pingbacks & Trackbacks on Oameni cu pasiune

Leave a Reply