Unele weekenduri…

Primul meu job a fost în domeniul comerţului – ca aproape orice student, am început ca vânzătoare în mall, la parfumuri şi cosmetice. N-am făcut mofturi şi am acceptat regulile jocului destul de repede, hotărâtă să rămân în Timişoara pe perioada verii şi să-mi pun ceva bani deoparte (nu mulţi, că nu aveam cine ştie ce salariu), ca să-mi pot cumpăra laptopul de pe care tastez acum. Aşa se face că vara trecută am petrecut-o în mall, lucrând în weekenduri până la ora 22, fără să se ţină cont de sărbători legale şi alte bălării – doar se ştie, omul îşi petrece zilele libere la shopping în mall.

M-am mutat apoi în Bega, pe acelaşi post, la aceeaşi firmă – însă aici lucram o sâmbătă din două, până la ora 7, iar duminica eram liberă. Maaaamă, parcă îl prinsesem pe Dumnezeu de picior. Acum lucrez şi eu “în domeniu”, într-o firmă în care se respectă clasicul 9-to-5, de luni până vineri, iar weekend-urile au început să conteze mai mult pentru mine. În sfârşit, am şi eu două zile libere la final de săptămână, ca toţi oamenii botezaţi, şi de vreo 4 luni încerc să le umplu cât mai bine posibil şi să mă încarc de energie.

Evident, nu-mi iese tot timpul. Nu o dată s-a întâmplat ca lunea să fiu mai “moartă” decât vinerea, din cauză că am avut prea multe lucruri de rezolvat sau m-au apucat drumurile pe ici, pe colo şi am cam tăiat somnul de pe listă. Din fericire pentru mine, din când în când,  unele weekenduri sunt exact cum trebuie să fie – liniştite, relaxante, prea scurte 😀

Un bun exemplu este cel care tocmai s-a încheiat – a avut de toate: şi stat în casă, şi ieşit în oraş, şi linişte, şi gălăgie. M-am trezit în fiecare dimineaţă zâmbind, bucurându-mă de soarele care sclipea pe cerul albastru, proiectându-şi zâmbetele pe patul cald. M-am plimbat pe alei încadrate de frunze ruginite, am cunoscut oameni noi (frumoasă treabă CouchSurfing-ul ăsta!), m-am zbânţuit pe la un chef de Halloween, am revăzut prieteni vechi şi bloggeri la un pahar de oareşceva,  iar duminică seara am trecut pe la Festivalul vinului, să asortez vinul fiert cu castane coapte şi Kurtos Kalacs. Şi, poate cel mai important, am dormit. Mult, între 8 şi 11 ore pe noapte, să fiu sigură că am terminat de recuperat carenţele de săptămâna trecută.

Şi uite-aşa, mi-am început săptămâna fără cearcăne, fără căscat excesiv, fără ochi mijiţi şi dureri de cap. Şi ca să fie totul perfect, am sfinţit buna dispoziţie cu o cafea delicioasă, cum numai în biroul nostru se face, şi m-am pus să istorisesc pe blog, că prea demult nu s-a mai văzut  un articol atât de pozitiv prin locşorul ăsta 🙂

Have a wonderful week, people!

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply