Clișeica bucurie de a dărui

Când eram mică, mai auzeam din când în când pe la radio și tv despre “bucuria de a dărui” – nu era chiar așa de frecventă cum e acum, bombardându-ne la fiecare Crăciun și Paște, dar sintagma exista și atunci. Și mie mi se părea o aberație.

Ca orice copil, mă bucuram de fiecare cadou primit. Abia așteptam să vină ziua mea sau Moș Crăciun și să primesc mult-iubitele-mi dulciuri și jucării și-mi doream să fi existat mai multe ocazii în care să fiu eu centrul atenției și destinatarul pachetelor colorate. Dar când trebuia să trec de cealaltă parte a baricadei, tot timpul era un chin – ce să cumpăr, oare ce i-ar plăcea, de unde fac rost de bani, of! de ce trebuie să cumpăr eu cadouri, că n-am nici cea mai vagă idee de unde să mă apuc.  Singurele chestii oferite cu drag și din suflet erau felicitările clasice de ziua mamei, făcute cu mânuța mea și decorate…nu prea artistic, că nu am avut niciodată talent la desen, dar mă bazam pe ideea că mesajele concepute de mine o să compenseze.

Anii au trecut, iar creativitatea din mine încă se rușinează și se face mică dacă aduci vorba de gift ideas – dacă omul nu mi-e foarte apropiat, privesc cu groază (eh, nu chiar) la calendar în așteptarea zilei de naștere, când va trebui să mă mulțumesc iar să cumpăr vreo chestie din-aia banală, comună, 3 la 10 lei ca valoare simbolică, ceva clișeu pe care nimeni nu vrea să îl primească, dar toată lumea îl oferă.

 

 

În schimb, îmi place tare mult să fac cadouri oamenilor care contează pentru mine. Deja nu se mai pune problema de oferit niște simple obiecte – în jurul lor se naște o poveste, mă cuprinde entuziasmul – uneori chiar și cu două săptămâni înainte! –  și îmi tot răsar în minte idei de toate culorile pentru un pachet perfect (musai ambalat și cu fundiță). În plus, punguța va conține întotdeauna ceva scris (că tot am eu o manie cu asta), ceva…altfel decât un “La mulți ani” sau un “Crăciun fericit” sec, ceva care să reflecte o parte din meaningul general – pentru că da, eu chiar vreau ca al meu cadou să însemne ceva, să simbolizeze o chestie sau să stârnească un zâmbet complice.

Iar la final, nimic nu mă face mai fericită decât ochii strălucitori ai destinatarului, în care pot să citesc singură cât de mult i-a plăcut. It’s just…priceless. Pentru toate celelalte, vorba reclamei: există Mastercard.

 

Comentarii Facebook

comments

2 Comments on Clișeica bucurie de a dărui

  1. daninho
    November 1, 2011 at 2:51 pm (6 years ago)

    deja astepti Craciunu? :))

    Reply
    • Deme
      November 1, 2011 at 4:27 pm (6 years ago)

      Sincer, nu :))

      Reply

Leave a Reply