Fun times

Mă întreba la un moment dat cineva ce fac eu ca să mă distrez. Ce situații mă fac să mă simt bine, unde aleg să merg, pe cine iau cu mine și spre ce activități mă orientez. Nu am știut să îi răspund, așa că vreo două zile după faza respectivă, mintea mea a poposit constant asupra respectivei întrebări, concluzionând, într-un final, că poate am îmbătrânit prematur și fie nu mă mai ține memoria, fie mă distrez mult prea rar.

Dacă mi se pune mie pata în secunda asta să mă distrez, nu știu încotro să o apuc. Dar am constatat că, dacă mă las puțin-puțin dusă de val, o banală invitație se poate transforma într-un bun prilej de amuzament. Ca de obicei, am și exemplele la mine.

Ieri seară, lenevind prin cameră cu colega-mi, prietenului ei i se lipesc ochii de paharele mele de la Nestea, cumpărate la ceva promoție (2 sticle + pahar gratis) și propune să mergem la Auchan, să vedem dacă nu mai sunt ceva promoții drăguțe pe la sucuri. Zis și făcut, în 15 minute eram îmbrăcați și în mașină, în drum spre mall. Să vă spun sincer, mi-era dor să atârn prin magazine. Făceam chestia asta când eram mică – în fiecare duminică, tata ne lua pe mine și pe sor-mea la o plimbare pe bulevard, să ne clătim ochii în vitrine, să mâncăm o prăjitură sau să dăm iama în vreun supermarket, cumpărând toate porcăriile de care nu aveam nevoie, dar pe care le puneam în plasă oricum (spre disperarea mamei).

Ieri am luat-o încet, pe la standurile de electronice, studiind plasme 3D , microunde, căști, baterii, chichițe… apoi am ajuns la târgul de cărți la hiperofertă (ocazie cu care m-am mai procopsit cu un roman de Benacquista), la standul de casete cu manele și CD-uri cu muzică clasică, la zona cadourilor de Crăciun (colega și-a luat cornițe de ren cu luminițe și “clonțopei”), la cea cu decorațiuni (maaamă, ce funde de cadou drăguțe am văzut…), la bomboane de pom și apoi în raiul nostru – jucăriile pentru princhidei. Am zmotocit pufoșeniile, ne-am bătut cu ciocane de pluș, ne-am entuziasmat în fața seturilor de lego, mașinuțelor (of, cât mi-aș fi dorit să mă joc cu mașinuțe la grădiniță, dar nu mă lăsau afurisiții ăia de băieți!), puzzle-urilor, cutiilor cu baloane de săpun, seturilor cu prințese… iar sufletul ni s-a lipit iremediabil de o cutie de plastilină cu 19 culori – bonus, avea și forme pentru modelat! Evident că am luat-o și pe aia în coș 😀

 

 

Am văzut tot Auchanul cu entuziasm de copil, țopăind în fața vreunei căni colorate, a unor pahare cu moși crăciuni, sau gantere, sau fluturași de badminton, sau căciuli îmblănite, sau geluri de duș parfumate, sau mezeluri la reducere, sau rafturi cu bere, sau orice flecuștețe pe lângă care trec de obicei fără să le observ, având în față o listă clară de cumpărături. And it was so fun – am râs până am răgușit! Ca să nu mai zic că la întoarcerea acasă am desfăcut pungile cu dulciuri, după ne-am pus să modelăm plastilina… 😀

 

Na, asta a fost ieri. Astăzi am fost la patinoar cu Alex, Ada, Dani, Denisa și Alexandra, că tot a venit iarna și termalul e la doi pași de casă. Singura mea tentativă de genul a fost în urmă cu aproape 3 ani, când mi-am încercat echilibrul pe patinoarul artificial (pe care era un fel de placaj foarte lucios în loc gheață) din Alba Iulia – culmea, tot cu un blogger. Aveam ceva emoții astăzi, când mi-am pus din nou patinele în picioare – after all, urma să intru pe gheață… reală – dar m-am prins de Alexandra și am pornit cu curaj.

N-a fost rău deloc. Chiar dacă la început eram cam ezitantă, mi-am intrat repede în mână (sau în…picior?) și în scurt timp alunecam cu oarecare grație pe suprafața sticloasă (spre deosebire de Dani și Denisa, care au avut nevoie de mai mult timp ca să prindă mișcarea). Bine, acuma nu să vă închipuiți că am ajuns să merg cu spatele sau să fac ceva fente șmechere, dar eu zic că dacă am reușit să patinez încontinuu timp de o oră și jumătate, cu oarecare viteză și fără să dau cu fundul de gheață, tot e ceva. Știam eu că puținele ore petrecute pe role o să mă ajute într-o bună zi…

 

 

La final de seară, pe când mai aveam doar o sută, două de pași până acasă,  a început să ningă. Feeric, ca la orele de română. Cu fulgi din-ăia mici și enervanți care se încăpățânează să-ți umple ochii, dar care te fac totuși să zâmbești, chit că nu-ți place iarna. Așa că am ajuns la cămin cu genele și părul încărunțite, cu un zâmbet de copil pe mutră, roșie în obraji,  cu fularul pufos acoperindu-mi jumătate din față, cu tot cu urechi. Și după ce-am mai tăifăsuit vreo 10-15 minute cu tipul drăguț de la care cumpăr de obicei pâine, am urcat agale în cameră, mi-am pus un pahar din vinul delicios primit cadou de ziua mea de la minunata-mi soră și am mai bifat o seară reușită, în care distracția a venit de la sine.

Just like they say… great things come when you least expect them. What do YOU do to have fun?

Comentarii Facebook

comments

5 Comments on Fun times

  1. Gabi Udrescu
    November 26, 2011 at 2:18 am (6 years ago)

    What do you do for fun? Good question. Nothing :(

    Reply
    • Deme
      November 26, 2011 at 11:39 am (6 years ago)

      Noroc că te mai întâlnești din când în când cu o zăpăcită adoptată de Timișoara, și te cară ea până la mama naibii în Herestrău pe jos :))

      Reply
  2. Alex
    November 26, 2011 at 10:53 am (6 years ago)

    What I do (did?) to have fun? Am fost la patinoar. Vrei să îți povestesc? 😀

    Reply
    • Deme
      November 26, 2011 at 11:40 am (6 years ago)

      Oai, ai fost la patinoar? Cât de tare!! Trebuie să ne întâlnim să-mi povestești! 😀 Sau îmi zici mâine, la blogmeet :)

      Reply
  3. INTJ
    November 29, 2011 at 6:48 pm (6 years ago)

    Just like they say… great things come when you least expect them. What do YOU do to have fun?

    ok, but, isn’t doing something/anything to have fun the same as expecting fun? is it really fun?

    Reply

Leave a Reply