Trebuie doar să mă plâng

Se spune că nu rezolvi nimic dacă te plângi. Că trebuie să îți înfrunți temerile și problemele, să pornești în “luptă” cu optimism și încredere și să nu-ți pierzi timpul cu lamentări inutile. Să vă spun cum văd eu toată treaba? Cred că, într-adevăr, plângându-mă nu rezolv eu nimic… pentru simplul fapt că lucrurile se rezolvă de la sine!

Exemplul nr. 1

Vă spuneam zilele trecute despre problema mașinilor de spălat din căminul 13 și cât de frustrant este să te trezești de dimineață pe degeaba, zile la rând. Ei bine, a doua zi, pe când mă întorceam acasă de la muncă, am văzut jos un anunț din partea administrației, cum că se fac din nou programări la ea. Ba mai mult, azi am aflat că mașinile funcționează acum de dimineața și până seara pe la 9! Faină treabă.

Și nu e prima oară când pățesc chestia asta.

Exemplul nr. 2

S-a întâmplat de câteva ori să mă plâng că nu mai am bani și că abia aștept salariul și cine știe cum mi-l primesc, dat fiind că în data de 15 nu se făcuseră încă încasări. De obicei, a durat între 10 minute și 1 oră până ce mi-am văzut banii pe masă – și asta fără să fi ajuns cu vorba pe la șefi.

Exemplul nr. 3

La un moment dat, prin liceu fiind, mergeam acasă pe ruta obișnuită, iar din autobuz am zărit un panou publicitar ce promova o chestie de ecologie. Cum simțul meu critic nu doarme niciodată, n-am putut să nu remarc faptul că, pe un fundal cu verdeață, scriseseră textul cu un verde nicicum, mult prea șters, așa încât nu-ți sărea deloc în ochi mesajul. Evident că m-am apucat să discut cu colega-mi și buna prietenă ce mă însoțea despre chestia asta, explicându-i că mi s-ar părea mult mai potrivit ca scrisul ăla să fie cu galben sau vreo altă culoare vie, dacă vor ca cineva să îl bage în seamă. Lumea din jur se amuza de teoriile mele, dar nimeni nu zicea nimic. Trec vreo câteva zile până ce, aflându-mă din nou în zonă, îmi atrage atenția o schimbare făcută respectivul panou. Vă las să ghiciți cu ce culoare era scris textul…

 

Nu prea cred eu că dna. administrator îmi citește blogul, și totuși schimbarea pe care o așteptam s-a produs de la sine. Nu m-am plâns niciodată în fața celor care au puterea să-mi dea bani, și totuși i-am primit, în ciuda șanselor mici de tot. Nu am vorbit cu firma care a făcut bannerul ăla, dar se pare că au observat și singuri panoul respectiv, iar eu doar am gândit la fel cu cei în măsură să îl schimbe.

Acuma, nu știu dacă e vorba de puterea gândului, forța minții sau vreun spiriduș care are grijă să mi se facă pe plac, cert e că mă bucur că, până la urmă, tot cum vreau eu iese 🙂

 

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply