Două vorbe despre noul BMW

Sâmbătă am fost pentru prima dată la o lansare de maşini – probabil v-aţi prins până acum că nu sunt mare pasionată de maşini, nu pot să vorbesc liber despre modele, ani, dotări tehnice şi alte cele, nu conduc decât extrem de rar şi nici n-am vreo trăire cu maşinile în premieră. Şi totuşi, am participat la evenimentul de lansare a noului BMW seria 3, găzduit de Banat Car.

Ajunsă la faţa locului, mi-am dat seama că e prima dată când intru într-un showroom (da, puteţi râde acum). Afară erau expuse toate modelele de Seria 3 lansate de-a lungul ultimilor 35 de ani, însă din păcate nu am avut nici timp (aveam pe listă last-minute preparations), nici dispoziţia să le admir (având în vedere că ningea ca-n poveştile cu proşti). Înăuntru, 3 maşini grijuliu acoperite cu huse satinate, pregătite să strălucească de îndată ce blitzurile jurnaliştilor s-ar fi îndreptat spre ele.

Sărim peste bla bla-uri direct la momentul în care au fost descoperite – 3 maşini, 3 linii de echipare, 3 culori. În doar câteva minute, am decretat maşina numărul 3 ca fiind preferata mea – nu pentru că ar fi fost mai dotată sau deşteaptă decât celelalte, ci pentru că era… albă. Mda, logică de femeie 😀

 

Ce pot să vă spun despre ea? Este tare frumoasă – alb imaculat (ştiu că se murdăreşte repede, dar din moment ce oricum e doar un vis, n-are rost să-l stric cu detalii din-astea realiste), cutie automată, interior din piele neagră, bord deştept dar simplu de folosit, design special al capotei (pentru siguranţa pietonilor pe care s-ar putea să-i iei la o plimbare)… I love it. Bine, m-a descurajat puţin preţul (mi-aş permite să o cumpăr doar dacă aş economisi tot salariul meu actual pe 8 ani jumate), dar hey, oricum nu aş conduce o astfel de bijuterie nici dacă mi-ai da-o cadou. La experienţa mea în şofat – îmi cam tremură cămaşa când mă gândesc să conduc maşina familiei, cu tata copilot -, nici nu vreau să mă gândesc cum mi-ar tremura genunchii de m-aş urca la volanul unui BMW nou nouţ. Pfuaii, păi dacă îi fac o zgârietură fină, intru în greva foamei cel puţin o lună 🙂

Cu ce am rămas  până la urmă din toată afacerea? Cu o poză la volanul frumoasei albe, cu o promisiune din partea lui Alex că mă ia copilot la test drive şi cu visul că, într-o bună zi, o să îmi permit să-mi cumpăr aşa ceva din banii mei (exclus mariaj cu boşorogi). In the meantime, poze găsiţi la Alex şi, în caz că vă lasă gura apă, sunteţi liberi să faceţi un test drive la Banat Car când se topeşte afurisita asta de zăpadă 🙂

 

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply