Crize sau Încă o poveste de dragoste

De poveşti de dragoste e plină lumea … şi totuşi, încă nu ne-am plictisit să le trăim, citim, ascultăm sau vedem. Pe una dintre aceste poveşti de dragoste am avut ocazia să o văd ieri (în sfârşit!) la Studio 5 al Teatrului Naţional Timişoara, pusă în scenă de doi oameni tare simpatici şi foarte expresivi. O piesă scurtă, de doar o oră, însă care mi-a lăsat un impresie foarte bună şi un zâmbet larg pe chip în timp ce coboram cele 5 etaje, înapoi spre agitaţia din Piaţa Victoriei.

Spectacolul nu e tocmai nou – a avut premiera în mai anul trecut şi încă de atunci mi-am tot propus să îl văd. Evident, dacă are în titlu crize plus poveste de dragoste, mie deja mi se aprind beculeţele 🙂 Culmea e că aveam bilete să îl văd sâmbătă, însă cum sunt o ameţită, l-am ratat… iar luni dimineaţa, am dat repede telefon la prietenii mei de la teatru în speranţa că se mai face de undeva un loc liber pentru a doua zi, chiar dacă pe site erau toate ocupate. Iar cum sunt o norocoasă, cu 15 minute înainte de spectacol mi-am primit şi biletul 😀

Destul despre context, hai să vă spun câte ceva despre piesă. În primul rând, e foarte amuzantă – la unele faze chiar am râs de aproape mi-au dat lacrimile. Practic, Crize e o înşiruire de întâmplări cotidiene din viaţa de cuplu, o colecţie de situaţii de conflict comice, când unul dintre parteneri are de-a face cu piticii şi bâzdâcii celuilalt şi încearcă să-şi păstreze calmul. Totuşi, mi se pare că în piesă bărbatul este cel oropsit, pentru că femeia de lângă el este din fire mai agasantă (iar la un moment dat devine de-a dreptul exasperantă). Mna, cum se întâmplă de obicei cu femeile – orice ai spune, te desfiinţează urgent şi intepretează fiecare cuvinţel 😀

 

 

Piesa asta mi-a adus aminte de cuplurile pe care le văd zilnic în jurul meu – părinţi, prieteni, cunoştinţe – cupluri imperfecte, care sunt în stare să se certe din orice, dar sfârşitul zilei tot împreună îi găseşte. Iniţial, povestea m-a făcut să mă întreb de ce acceptă oamenii toate ciudăţeniile astea, din moment ce nu există şi alte implicaţii (gen copii) şi practic sunt liberi să se despartă în orice moment. De ce se chinuie împreună, de ce îşi mănâncă nervii unul altuia, de ce nu merg mai departe, pur şi simplu? Apoi mi-am dat seama că toate certurile şi conflictele sunt de suprafaţă, sunt modalitatea lor de a se descărca de frustrările zilei, şi sunt născute din simpla plăcere de a te contrazice cu cineva. Asta nu înseamnă deloc că cei doi nu se iubesc sau că nu se potrivesc…

Pe scurt, cei doi protagonişti sunt exemplul perfect de cuplu contrast: sunt atât de diferiţi, şi totuşi se potrivesc de minune împreună. Mi se pare remarcabil modul în care reuşesc să se accepte unul pe altul (în ciuda războiului permanent) şi chiar e un cuplu care îţi atrage fără să vrei simpatia. [Bonus: cei doi actori – Roberta Popa Ionescu şi Cătălin Ionescu – sunt soţ şi soţie şi în viaţa reală, ceea ce mi se pare foarte tare :D]

 

 

Despre final… un tip pe care l-am cunoscut ieri, angajat al teatrului, îmi spunea că i-ar fi plăcut să fie mai vesel sau mai optimist. Mie mi s-a părut foarte fain tocmai prin realismul lui, pentru că descrie perfect momentul în care îţi dai seama că absolut fiecare trăsătură şi fiecare chestie pe care o face omul de lângă tine e imperfectă şi te scoate din sărite… şi cu toate astea, ştii că orice ai spune, toţi anii petrecuţi împreună nu pot fi consideraţi irosiţi. Au fost pur şi simplu o etapă, fără de care viaţa şi viitorul tău nu ar mai fi la fel 🙂

 Sursa foto: 1 şi 2

Comentarii Facebook

comments

5 Comments on Crize sau Încă o poveste de dragoste

  1. ciprian
    March 21, 2012 at 11:50 am (6 years ago)

    cum se intampla , mai Cami, de apar oamenii teatrului in calea ta si iti lumineaza drumurile. :))

    una peste alta, ma bucur ca ai savurat piesa. hai , la treaba pana nu facem o noua criza. sau?

    Reply
    • Deme
      March 21, 2012 at 12:24 pm (6 years ago)

      Ooo, dar uite cine comentează pe blogul meu! 🙂 Şi da, să ştii că doar de oameni faini am dat ieri pe la teatru…

      Cât despre crize, eu nu ştiu de-astea. Serios, după cum povesteam şi mai demult, sunt mult prea calmă 😀

      Reply
  2. Calin
    March 22, 2012 at 10:48 am (6 years ago)

    Oamenii ăştia de la teatru …. 😉

    Cât despre piesă, da, mi se pare tare realistă. E exact ce se întâmplă în mult cupluri pe care le ştiu. Oricum, mi se pare destul de greu să joci aşa de realist, nu orice actor reuşeşte asta. Tocmai d’aia merită toate felicitarile. Am văzut şi eu recent spectacolul şi mi se pare foarte bun, te prinde şi te face şi să râzi până la lacrimi.

    Reply
    • Deme
      March 22, 2012 at 10:53 am (6 years ago)

      Ah, da, îmi amintesc că ai spus că l-ai văzut sâmbătă, adică taman când l-am ratat eu 😀

      Reply

1Pingbacks & Trackbacks on Crize sau Încă o poveste de dragoste

  1. Frânturi de viaţă - Livin' la vida Deme
    July 9, 2012 at 4:28 pm (6 years ago)

    […] (care, apropo, a luat anul trecut premiul UNITER pentru debut), povestea mi-a adus un pic aminte de Crize sau Încă o poveste de dragoste. Dar numai un pic, pentru că de data asta nu mai avem în faţă un cuplu căsătorit, „cu […]

    Reply

Leave a Reply