Braşov – A walk to remember

Ca o continuare a proiectului din martie, săptămâna asta sunt din nou pe drumuri, iar ultimele 40 de ore le-am petrecut în Braşov. Fiind prima dată când am stat efectiv în oraş şi nu am fost doar în trecere, am decis să profităm de după-masa liberă şi să pornim în recunoaştere. Când am plecat de la pensiune, nici nu ne gândeam cât de memorabilă avea să fie plimbarea noastră.

Am coborât de la minunata Casă Cranţa (revin cu un review când termin cu toate hotelurile de săptămâna asta) şi evident că am luat-o spre stânga în loc de dreapta şi după vreo 20 de minute am aflat că trebuie să facem cale întoarsă dacă vrem să ajungem în centru. Am testat cu ocazia asta transportul public braşovean şi-am mers 3 staţii cu autobuzul, coborând la cea denumită Biserica Neagră.

Pornim în jos să căutăm faimoasa biserică –  care, de fapt, nu e ea chiar neagră, ci mai degrabă creolă – şi m-am făcut puţin de mirul lumii când am întrebat la un magazin unde e Biserica Neagră, iar femeia o fi zis că fac mişto de ea, doar era în spatele meu 😀 Am ajuns în Piaţa Sfatului, am dat iama la magneţii de frigider şi un magazin de brizbrizuri, unde am fost reperată de Cristi.

[Context: Pe Cristi l-am cunoscut acum 4 ani, într-o excursie în Parâng. Deşi îl aveam pe mess, nu am mai vorbit cu el de ani buni şi nici nu ne-am revăzut de când am lăsat zăpada în spate, chiar dacă e din Sebeş, deci foarte aproape de oraşul meu natal. Mi-a dat add pe facebook şi uite-aşa am aflat că e student aici, taman în ziua în care am aterizat în Braşov. Nu puteam rata ocazia de a ieşi la o cafea…]

Mulţumită lui am parcurs şi noi Strada Sforii, am bifat Teatrul Dramatic, am aflat câteva poveşti de-ale urbei şi ne-am ales cu o suită de poze frumoase. Partea cea mai interesantă a început o dată cu ploaia – o ploaie torenţială, nu foarte rece, de care ne-am adăpostit iniţial la o cafenea şi pe care am îmbrăţişat-o apoi tot drumul spre casă.

Chiar dacă detest ploaia, toată viaţa mi-am dorit să mă plimb măcar o dată până mă fac fleaşcă. Ei bine, am avut ocazia. Până am ajuns la pensiune, balerinii mei cei frumoşi se transformaseră în bărcuţe inundate, cu apa ţâşnindu-mi printre degete şi gâdilându-mă. Jeanşii îşi mai păstrau nuanţa gri deschis doar pe cca. 15% din suprafaţă, iar restul era pur şi simplu murat. Pletele atent întinse şi aranjate de dimineaţă s-au zburlit şi încreţit. Braţele erau acoperite cu două rânduri de bluze ude. Dar măcar nu bătea vântul şi nu ne era frig, aşa că ne-am încăpăţânat să mergem pe jos şi să rămânem veseli chiar şi atunci când am greşit drumul 😀

Singurul moment mai trist a fost când dragul meu Pumbaa (adică el) a aterizat în râuleţul care se scurgea liniştit de pe strada noastră – dar l-am dezmembrat repede, l-am aruncat în geantă şi am continuat să facem poze. Cristi a fost foarte drăguţ şi ne-a dus până acasă, aşa că l-am poftit să îşi tragă sufletul câteva minute, ca să descărcăm şi pozele, după care s-a întors, săracul de el, să-şi facă proiectele pentru a doua zi. Încă mă simt puţin vinovată că l-am răpit taman când avea atâta treabă… facem cumva să ne revanşăm când vine la Timişoara :)

 

All in all, a fost o ieşire pe care nu o să o uit niciodată. Iar faptul că am avut drept însoţitor un om aşa cumsecade adaugă o bilă albă oraşului Braşov, de care nu mă declar prea încântată în rest. Adică da, e frumos, dar l-am prins într-o perioadă în care este înecat în ploaie şi asta îmi generează din start o stare negativă. Cine ştie, dacă voi mai veni pe aici în vremuri mai bune, poate că o să-mi schimb părerea :)

 

P.S. Mamă, ştiu că îmi citeşti blogul, ştiu că deja te-ai panicat că intru în spital cu pneumonie, dar stai liniştită, sunt bine. Te sun eu când îmi iau inima în dinţi ca să pornesc telefonul :)

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply