Cu gândul la Bucureşti

De fiecare dată când mă întorc de la Bucureşti, mă apucă oftatul. Brusc, parcă nu mă mai simt aşa de bine “acasă” în Timişoara, mi se pare că e prea multă linişte, prea puţină acţiune, prea gol pe stradă, prea înguste bulevardele, prea puţine oportunităţi. Şi de fiecare dată, abia aştept să vină următoarea ocazie ce mă va purta spre capitală.

Să ne înţelegem, eu de mică am avut un pitic cu Bucureştiul. Iniţial voiam să mă fac “Andreea Esca”. Apoi să mă pun serios pe cântat şi să fac show. Apoi am devenit mai realistă şi am vrut să dau acolo la facultate, dar din diferite motive şi influenţe am ajuns la Timişoara, care m-a primit cu braţele deschise. Şi totuşi, piticul era acolo, chiar dacă mic şi puţin speriat.

Apoi în 2010 am fost voluntar webstock – prima mea călătorie la Bucureşti all alone. Mi-am dat seama atunci că pot să mă descurc la fel de bine şi singură, că mă pot orienta, că e un oraş ca oricare altul, în care oamenii muncesc sau pierd vremea (că doar orice pădure are şi uscături), că… eu chiar aş putea trăi acolo şi n-aş fi mâncată de vie. Acela a fost momentul în care piticul meu a început să prindă curaj şi să vorbească.

Au mai urmat câteva drumuri – Congresul Naţional al Studenţilor la Comunicare, o vizită-fulger la RIUF, o călătorie cu jobul în martie şi încă una săptămâna trecută – prilej de întâlnire cu prieteni sau foşti voluntari, de cunoscut oameni noi şi de pus visele pe play: vreau să mă mut în Bucureşti.

 

 

Vreau un job acolo şi vreau să am ocazia de a înjura traficul, poluarea, oamenii nesimţiţi sau câinii vagabonzi mai des decât în prezent. Vreau să mă plimb de-a lungul lui şi să fac baie de mulţime la metroul de la Universitate sau în RATB-ul supraaglomerat. Vreau să văd spectacolele de la Odeon mai des de o dată sau două ori pe an. Vreau să fiu student din provincie (oh well, masterand) şi să se facă mişto de accentul şi regionalismele mele şi tuturor să li se pare ceva firesc să vorbesc atât de repede. Vreau toate astea şi încă câteva.

Şi da, mă aştept să săriţi acum să-mi spuneţi că Bucureştiul nu e numai roze şi că e mizerabil şi periculos şi-n toate felurile, numai frumos şi încântător nu. Dar v-am ascultat deja prea mult şi m-am plictisit de aceeaşi placă. Vreau să-l văd cu ochii mei, să-l colind cu picioarele mele, să îl miros cu nasul meu, să îl cunosc cu mintea mea. Asta îmi doresc şi asta o să caut să am din vară încolo, de îndată ce termin cu licenţa şi pot, în sfârşit, să studiez oferta de joburi şi să-mi fac planuri mai concrete. Aşa trebuie să fie, altfel oricât de departe aş ajunge, mă voi întreba mereu oare cum ar fi fost dacă… şi cu asta chiar nu sunt dispusă să trăiesc toată viaţa.

Comentarii Facebook

comments

7 Comments on Cu gândul la Bucureşti

  1. Alina
    November 30, -0001 at 12:00 am (2019 years ago)

    Bravo! 🙂 Aşa să faci! Să îţi urmezi visul. E greu să trăieşti cu întrebarea “Cum ar fi fost dacă…”. Succes! :)nn1

    Reply
    • Deme
      July 20, 2012 at 8:31 am (5 years ago)

      Mersi! 😀

      Reply
  2. Miha B
    May 20, 2012 at 12:25 pm (6 years ago)

    exact asta am simtit si eu in toti cei 3 ani de facultate in timisoara…si ca si tine mi-am dorit sa fiu macar masterand de “provincie” in Bucuresti dar am ajuns masterand in Franta (adica mai mult decat mi-as fi dorit) dar totul a plecat de la dorinta de a migra in “Micul Paris”;) multa bafta:)

    Reply
  3. Alex
    May 20, 2012 at 8:05 pm (5 years ago)

    Hey, Bucurestiul e super tareeeee. Are cam aceleasi defecte ca celelalte orase mari din Romania (Cluj – Napoca, Timisoara, Iasi) dar mult mai multe avantaje!

    Reply
  4. Madalin
    May 27, 2012 at 10:29 am (5 years ago)

    Buna. Ai aceasi conceptie ca a mea. Am 16 ani, sunt din Piesti, deocamdata licean in primul an. De cam 2 ani ma obsedeaza gandul sa ma mut in Bucuresti la facultate dupa absolvirea liceului. Multi spun de genu`: ”Bucurestiiii, e uraaat, aglomerat, yachhhh”. Am o dorinta enorma de a ma duce la faculta acolo si eventual de a ma stabili acolo. Sunt o persoana care vrea tot timpul sa afle ceva nou, sa experimenteze singur, ce sa mai, vreau situatii noi.

    Reply

2Pingbacks & Trackbacks on Cu gândul la Bucureşti

  1. Duci şi dor de ducă - Livin' la vida Deme
    October 24, 2012 at 2:35 pm (5 years ago)

    […] în care se mişcă lucrurile prin ea, piticul ce mi s-a curibărit în căpşor şi are mereu chef de ducă se mai împiedică de câte-un anunţ interesant sau o ofertă de job tentantă şi îmi ţipă […]

    Reply
  2. O noapte în agenţie | Livin' la vida Deme
    April 7, 2014 at 2:57 pm (4 years ago)

    […] din primul an de facultate, îmi doream să fi ales Bucureştiul cel nebun ca gazdă pentru studenţie; nu pentru că nu mi-ar fi plăcut Timişoara, ci pentru […]

    Reply

Leave a Reply