Primele impresii de la FEST-FDR

Vă spuneam de curând că luna mai abundă de evenimente şi că-mi pare tare rău că sunt într-o fază în care chiar nu-mi permit să ajung la cele mai multe dintre ele – nu doar pentru că se suprapun, ci mai ales pentru că nu stau prea bine la capitolul timp. Cu toate astea, mă bucur că am reuşit să iau parte la PRbeta şi că am reuşit să strecor şi câteva piese din cadrul festivalului de teatru pe agenda-mi supraîncărcată.

Primul spectacol la care am ajuns a fost Insula, jucat de Teatrul Naţional Cluj în regia Adei Milea. S-a jucat la Sala Mare (pe care, din păcate, nu a reuşit să o umple) şi a fost practic o poveste muzicală despre Robinson Crusoe şi prietenii lui. Ce-am văzut eu? O gaşcă foarte veselă care cânta într-una, o poveste simpatică în care “everything is connected” şi toate personajele sunt înrudite sau legate între ele one way or another, nişte actori foarte energici şi expresivi… Chiar mi-a plăcut, a fost exact ora aia de relaxare zâmbită potrivită unei zile/seri de duminică 🙂

În ultimul moment, printr-un concurs de împrejurări, m-am ales cu un bilet şi la Frisson – pe care îmi doream să îl văd, însă nu mai găsisem locuri, deci asta a picat la marele fix. A fost un spectacol foarte… altfel, pus în scenă de  Compania de dans „Pál Frenák” Paris/Budapesta. Să ne înţelegem, eu nu am văzut nici Switch, nici alte spectacole puse la cale de Frenak, deci nu am ştiut prea clar la ce ar trebui să mă aştept.

Dincolo de mişcările rupte, de trupurile sculptate ale celor patru dansatori, de muzica obsedantă şi de luminile excelent plasate – lucruri pe care le-am apreciat -, nu pot spune că am înţeles mare lucru. Poate nu eram în dispoziţia necesară, poate a fost de vină oboseala sau poate pur şi simplu nu am găsit nimic cu care să mă identific în tot spectacolul… cert e că, în ciuda expresivităţii sale, mie nu mi-a transmis ceva extraordinar (spre deosebire de Nebu, care se pare că a fost foarte mişcată şi a avut nişte trăiri intense acolo). Mna, fiecare cu gusturile şi sufletul lui 🙂

Pe locul întâi în topul preferinţelor mele a intrat în forţă La răscruce de vânturi, jucat aseară tot de Teatrul Naţional Cluj. Eram foarte curioasă să văd cum vor reda atmosfera din carte pe scenă – ei bine, mi se pare că le-a ieşit de minune. De mult n-am mai fost aşa de cuprinsă de o piesă de teatru, efectiv nu mi-am mişcat ochii de la scenă nici măcar o secundă din cele mai bine de 2 ore. Mi se pare remarcabil faptul în care au reuşit să refacă povestea în poveste, să joace o asemenea piesă cu un decor atât de simplu, să facă atât de natural, printr-un joc de lumini, tranziţia între cele două case (Grange şi Wuthering Heights), să aducă în scenă stafiile, să fie atât de expresivi şi de naturali, fără nicio urmă de forţare sau fake.

Parcă am văzut un film bun, pe care nu îndrăzneşti să-l pui pe pauză… sau  parcă aş fi recitit cartea, de care am rămas oricum îndrăgostită (am eu aşa o atracţie pentru pasiunile bolnăvicioase şi poveştile de dragoste mai speciale). A fost prima piesă de teatru la care m-am trezit la un moment dat că mi-a scăpat o lacrimă – da, mie, insensibilei care nu plânge nici la filmele alea gen A walk to remember. A fost… nici nu găsesc un cuvânt potrivit. Cert e că, din toate piesele la care am fost până acum, aseară am auzit cele mai lungi aplauze 🙂

 

Cam asta am reuşit să văd până acum, iar pentru cele câteva ore de spectacole am plătit cu un număr echivalent de ore nedormite, ca să pot să îmi termin toate treburile – dar a meritat. Şi mai am câteva piese pe listă… 😀

 

Sursa foto: albumele Teatrului Naţional TimişoaraInsula, Frisson, La răscruce de vânturi

Comentarii Facebook

comments

4 Comments on Primele impresii de la FEST-FDR

  1. nebuloasa
    May 8, 2012 at 5:39 pm (6 years ago)

    Spectacolele lui Frenak au nevoie de o maturitate emotionala la care nu ajungi decat dupa ce ai trait si ai suferit niste lucruri in viata. Nu-i usor de digerat ceea ce pune el in scena si inca ma mir foarte tare ca a gasit niste dansatori atat de tineri (sub 26 de ani), care sa-i inteleaga perfect conceptia artistica.
    Toata treaba asta cu teatrul-dans (in general, nu numai la Frenak) e ca trebuie sa iti lasi imaginatia sa zboare foarte mult, dar nu asa mult cat sa nu respecti “indicatiile” celor care danseaza in fata ta. Sunt convinsa ca daca revezi spectacolul asta peste vreo 5-6 ani, o sa il intelegi altfel 🙂

    Reply
    • Deme
      May 8, 2012 at 8:49 pm (6 years ago)

      Aşa o fi, eu încă sunt o copilă ce se joacă între oameni mari 🙂 Singura dată când am mai văzut teatru-dans era acum câţiva ani, când o trupă franceză a poposit la festivalul de teatru din Alba – pe atunci, Poveşti pentru Copii şi Oameni Mari. Dar acela fost ceva mai accesibil, aşa încât am înţeles poveştile chiar dacă aveam doar 17 ani 🙂

      Reply

2Pingbacks & Trackbacks on Primele impresii de la FEST-FDR

  1. Experimente de vară de la Grolsch - Livin' la vida Deme
    July 6, 2012 at 8:26 pm (6 years ago)

    […] în timpul festivalului FEST-FDR am reuşit să găsesc timp (şi bilete, pe unde a fost cazul) la opt dintre piesele trecute în program. Iar când am auzit despre Teatrul Mobil din autobuzul Grolsch, […]

    Reply

Leave a Reply