Vacanţă în offline

După cum unii dintre voi au observat, am cam dispărut din peisaj. Nu doar din cel virtual, ci şi din cel real. De bunăvoie şi nu prea, s-a lăsat liniştea pe blog, facebook şi twitter, mi-am luat frumuşel tălpăşiţa şi m-am dus pe lume fără să fac prea mare gură şi fără să anunţ pe toată lumea. Ştiu că acum ar fi frumos să spun că motivul acestei linişti dubioase a fost faptul că m-am gândit că nu ar fi frumos să vă flutur pe sub ochi încântarea mea că plec, în sfârşit, într-o vacanţă, în timp ce voi vă coaceţi în birouri ce miros a creier ars; dar v-aş minţi. Ca să fiu sinceră, pur şi simplu n-am avut timp 🙂

Luni, pe 23 iulie, ieşeam de la lucru obosită, încercând să îmi opresc cumva creierul şi să-l conving că gata, sunt în concediu. Muncă grea, având în vedere că nu urma nici Paştele, nici Crăciunul – iar cum bietul de el a fost tot în priză în ultimii trei ani, cu cele două excepţii de rigoare, nu prea putea să se dumirească acum ce să facă dintr-o dată  cu atâta libertate. L-am relaxat niţel cu puţină salsa şi o ieşire prelungită în oraş şi l-am lăsat să se obişnuiască cu ideea.

Marţi dimineaţa m-am trezit devreme, am făcut o tură lungă prin oraş să bifez ultimele lucruri de pe lista de cumpărături, iar la ora 5 eram deja la aeroport. Unde, bineînţeles, avionul avea întârziere. După vreo oră de stat în picioare în faţa porţii de îmbarcare, ne-au dat drumul în autobuze, ne-au urcat în avion şi am pornit în ceea ce avea să fie prima mea călătorie cu avionul – care, apropo, a fost mult mai okey decât mă aşteptam. Şi apoi… ne-am trezit în Barcelona 😀

Ne-am petrecut ziua de miercuri vizitând oraşul, apoi joi ne-am mutat posterioarele într-un autobuz ce ne-a purtat agale spre Valencia. Vineri ne-am pedepsit picioarele (anchilozate după un an de stat la birou) cu o plimbare-tur de forţă de vreo 10 ore, în care am reuşit să vedem şi superbul centru vechi, şi suita de poduri şi parcuri construite în fosta albie a Turiei, şi complexul ăla futurist de muzee, şi plaja divină. Nici nu-i de mirare că am dormit ca pruncii în seara respectivă 🙂

Sâmbăta ne-am întors în Barcelona, ne-am întâlnit cu câţiva Couchsurferi şi am ajuns pe plaja scăldată de lumini, unde am dat de-o altă gaşcă internaţională veselă şi primitoare. Duminică şi luni am explorat toată ziulica oraşul, până ne-am tocit pantofii, urmând ca ultima seară să ne-o petrecem în compania foarte agreabilă a CouchSurferilor din toată lumea, reuniţi sub acelaşi acoperiş. După o suită de momente care mai decare mai amuzante am evadat în cluburi, unde-am salsat şi “merenguat” niţel, să nu care cumva să plec acasă cu vreun regret.

Marţi după-masă ne-am luat rămas bun de la palmieri şi de la Spania, aşa că miercurea ne-a găsit despachetând şi crizându-ne că nu mai merge internetul acasă, deci iar nu ne putem conecta. Seara mea s-a încheiat pe ritmuri de salsa, iar a doua zi am pornit spre Alba Iulia, că tot se plângeau părinţii că pe mine, una, nu m-au văzut de la Paşti. Ca să profităm la maxim de weekendul prelungit, am dat o fugă şi pe la bunici (pe care i-am vizitat ultima dată la Crăciun) şi mi-am făcut update şi pe la capitolul verişori, care au crescut tare mult de când nu i-am mai văzut. Cu mintea plină de oameni, cu unele doruri stâmpărate şi cu altele ce începeau să se arate la orizont ne-am întors duminică în Timişoara şi ne-am pregătit de întoarcerea la muncă.

Iar azi… a fost o zi plină, şi totuşi nu mă plâng. Mi-era dor de birou, de colegi, de sentimentul că fac ceva util, inteligent, unic. Oricât de mult mi-ar plăcea în vacanţă, oricât de însorite ar fi plajele şi de adorabili palmierii (da, eu am ceva aparte cu pomii ăia), oricât de relaxant ar fi să lenevesc pe un şezlong (chit că vara asta nu am avut deloc ocazia), după o săptămână de concediu deja îmi plutea prin vene neastâmpărul. Simţeam o nevoie dubioasă să muncesc, să fac ceva, să mă reconectez la realitate, să-mi reintru în ritm. Cred că am devenit workaholic; urlă în mine necesitatea de a-mi ocupa timpul cu ceva constructiv. Da, vacanţa e bună, mintea are nevoie de odihnă şi nu regret nici măcar o secundă din ultimele 2 săptămâni, dar… tot acasă mă întorc cu drag 🙂

Comentarii Facebook

comments

5 Comments on Vacanţă în offline

    • Deme
      August 7, 2012 at 8:40 am (5 years ago)

      Mno bine că mârâi 😛 las’ că vine şi vacanţa ta şi-mi faci tu în ciudă…

      Reply
  1. Gabi Udrescu
    August 8, 2012 at 4:01 pm (5 years ago)

    Tu stii de ce mi-e mie ciudă?

    Reply
    • Deme
      August 9, 2012 at 8:34 am (5 years ago)

      You’ll have to help me with that 🙂

      Reply

1Pingbacks & Trackbacks on Vacanţă în offline

  1. Câteva vorbe despre Spania - Livin' la vida Deme
    August 7, 2012 at 6:03 pm (5 years ago)

    […] că pun sare pe rana celor care încă nu au apucat să plece în concediu, însă trebuie să mă înţelegeţi şi pe mine: am scos capul în lume, am văzut nişte chestii […]

    Reply

Leave a Reply