Până la podea!

Întotdeauna am fost fascinată de viteză. Pe lângă faptul că gândesc, vorbesc, merg, mănânc, reacţionez, …, scriu repede, când eram mică îmi doream să fiu pilot de Formula 1. Eh, că mama mi-a spus mereu că nu mă lasă pentru că ea m-a făcut întreagă şi nu vrea să mă vadă venind acasă bucăţele, asta e altceva. Iar cum dorinţele de copil nu mor aşa, cu una, cu două, m-am reorientat spre ceva mai accesibil, şi anume kartingul.

Spre ruşinea mea, am rămas cu… orientarea, că mereu am zis că o să mă duc şi am rămas de fiecare dată cu intenţia. Situaţia s-a schimbat, însă, sâmbăta trecută, când am decis să întâmpin toamna cu o cursă de karting alături de colegii mei de la salsa. Auzisem că la Red Motor e cel mai tare traseu din oraş, aşa că am rezervat un Grand Prix şi m-am pregătit moral pentru prima mea experienţă de acest gen.

Până la urmă, ne-am adunat 11 omuleţi – iar având în vedere faptul că sunt femeie (şi majoritatea tipilor vor spune că nu am ce căuta la volan), pentru prima oară la karting şi nici măcar la volanul maşinii nu am mai urcat de mai bine de 2 ani (jur că nu mai ştiu nici să o pornesc), nu cred că e o surpriză pentru nimeni că mi-am respectat cuvântul dat şi am ieşit pe ultimul loc 😀 Dar nu asta a contat, pentru că a fost super tare toate experienţa.

Chiar dacă am intrat în decor de fix 4 ori şi am pierdut muuuult precious time până m-au zărit băieţii şi au venit să mă scoată, chiar dacă s-a buşit o altă reprezentantă a sexului feminin de mine şi nu mai puteam porni niciuna, chiar dacă acum am câte o băşicuţă pe fiecare deget mare de la mână şi niscai febră musculară pe la muşchi pe care nu ştiam că îi am (gen muşchii gâtului – nu cefei – care mă dor când mănânc)… a fost frumos.

Senzaţia aia că goneşti, “efectele speciale” din curbe, când forţa centrifugă pare că te aruncă cu totul jos, bucuria de a depăşi câte-un coleg sau de a nu-l lăsa nicicum să treacă de tine, sunetul minunat când un prieten cu care erai la egalitate intră în decor… priceless! Iar pe la ultima tură am reuşit şi eu, într-un final să-mi dau seama mai bine cum funcţionează kartul şi cum îl pot controla, aşa că sunt foarte încrezătoare că data viitoare, oricând va fi, are sens să aspir la o poziţie ceva mai onorabilă 😀

V-am pupat pe cască!

Comentarii Facebook

comments

3 Comments on Până la podea!

  1. Alina Ghenciu
    September 3, 2012 at 12:33 pm (5 years ago)

    Ce tareee! Trebe să încerc şi eu! 😀

    Reply
    • Deme
      September 3, 2012 at 12:37 pm (5 years ago)

      Chiar merită! 😀

      Reply
    • Gina Viesianu
      October 12, 2012 at 10:10 am (5 years ago)

      Yes you should! Merita experienta 🙂

      Reply

Leave a Reply