Septembrie cu gust dulceag

Anul trecut, venirea toamnei nu m-a găsit prea fericită. La început de septembrie, simţeam că am restanţe grave la multe capitole din viaţă, iar mama, cititor fidel al blogului de faţă, era puţin îngrijorată în ceea ce mă priveşte, pentru că-şi dădea seama şi ea că ceva nu e în regulă. Din fericire pentru mine (şi pentru toţi cei din jurul meu), lucrurile s-au foarte remediat pe parcurs, Crăciunul m-a găsit zâmbind, iar o dată cu primăvara m-am înseninat din nou, animată de toată explozia minunată de verde, flori, evenimente şi voie bună din jurul meu. 

Vara a fost absolut superbă… apoi am închis ochii şi m-am trezit că e din nou toamnă. Facebook-ul este inundat de poze cu frunze ruginite pe la colţuri, melodii româneşti sau străine care fac referire la luna în curs, nostalgii şi alte cele, şi totuşi, eu nu pot intra în “autumn mood”. Eu mă trezesc în fiecare zi cu cerul albastru în spatele geamului, transpir prin 30+ grade în miezul zilei, mă plimb serile pentru a profita de temperatura ideală, fac planuri de bălăceală şi nu am abandonat încă fustele vaporoase şi papucii de vară.

Dar cel mai important, atmosfera ceva mai sumbră  (un fel de nostalgie frustrată bine mascată) care-mi dădea târcoale cam în fiecare an în această perioadă, mai ales de când sunt la facultate, s-a pierdut undeva. Printre oraşe spaniole, ore de salsa, party-uri cu muult dans, ieşiri de tot felul, oameni calzi şi deschişi, mutat într-un nou apartament superb şi un început frumos de ceva şi mai frumos, m-am trezit într-o stare continuă de bună dispoziţie, în care fiecare zi e mai bună decât precedenta şi în care chiar simt că totul este fix aşa cum trebuie să fie. Şi e bine.

Aşa că nu, în toamna asta nu vă mai plictisesc cu regrete şi vise neîndeplinite, ci vă scriu cu toată energia şi cheful de viaţă pe care, în ciuda oboselii, le simt curgând cu viteză prin mine în fiecare dimineaţă 🙂

 

P.S. Even this part got better 🙂

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply