Hai să cheltuim aiurea

Orice om simte la un moment dat nevoia de a strica bani aiurea. Uneori o facem conștient, pe principiul “banii sunt făcuți să circule” sau “las’, că doar o viață avem”, alteori e o chestie inconștientă, când ajungem să cumpărăm o grămadă de chestii de care nu avem nevoie (și, odată ajunși acasă, ne dăm seama că nici nu ne plac prea mult, deci sfârșesc aruncate pe undeva). Oricum ar fi, cert e că un ban în portofel nu prea face mulți purici pe acolo. 

Chiar dacă nu am vicii majore (nu sunt shopaholic, nu fumez, nu atârn prin birturi sau alte cele), om sunt și eu  – iar tentanțiile sunt la tot pasul, mai ales că lumea asta cu susul în jos încearcă să ne vândă totul, în orice moment, fie că avem sau nu nevoie/chef/bani pentru a cumpăra. Pe principiul ăsta, azi am cumpărat singura chestie inutilă care are o șansă mică-mică să îmi returneze banii la un moment dat: astăzi, 23 octombrie, am completat primul meu talon de 6/49.

 

Știu, să joci la loterie e o tâmpenie. Nimeni nu câștigă cu adevărat, iar dacă spun că șansele sunt extrem de mici, înseamnă că sunt optimistă. Șansele sunt aproape inexistente, sunt conștientă de asta. Și totuși, am decis să îmbogățesc Loteria Română cu încă 4 lei.

Să ne înțelegem: eu nu visez să câștig. Nu fac strategii sau ecuații complicate, întinse pe 20 de pagini, pentru că matematica nu m-a coafat niciodată și, cu excepția banilor, sunt praf la cifre și calcule. Nu sunt atât de naivă încât să cred că cele 6 numere “care înseamnă ceva” pentru mine o să mă îmbogățească subit. De fapt, nici n-aș ști ce să fac cu, să zicem, 1 milion de euro. Probabil că aș fugi în lume și după cel mult un an m-aș întoarce la birou, pentru că sunt workoholic, iar pe de altă parte sunt employee material, așa că nu cred că aș putea să lucrez vreodată de capul meu. Știu, sună al naibii de mediocru  🙂

Deci nu, nu-mi pun toată speranțele în biletul ăla, pentru că sunt obișnuită să-mi câștig singură banii, nu să aștept să pice din cer. Dar biletul ăla are un rol important în viața mea: este obiectul pe care aleg să-mi cheltui, cu bunii știință, resursele alea care oricum se pierd. Așa că data viitoare când văd o tâmpenie de care nu am nevoie, o să mă gândesc că nu o cumpăr, că mai bine joc la loto, măcar nu am aruncat banii ăia chiar la gunoi. Măcar am o hârtie îndoită, dar cu potențial. Potențial de a deveni valoroasă 🙂

Așa că per total, oricum ies în câștig: cheltui doar 4 lei/săptămână pe chestii inutile. E chiar acceptabil 🙂

 

Sursa foto

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply