Un weekend lung

Îmi plac weekendurile lungi. Da, ştiu, în teorie toate weekendurile sunt egale, că doar două zile sunt două zile, n-au cum să iasă trei nici oricum le-ai număra. Dar în practică, un sfârşit de săptămână poate fi părea olecuţă mai lung dacă ştii cum să-ţi ocupi timpul (adică atunci când chiar faci ceva, nu zaci la seriale şi nu ai idee cum s-a  făcut seară).

Weekendul meu lung a început, fireşte, de vineri – cu relaxare după muncă, cu vreo 2 treburi rezolvate, cu bagaje făcute şi party de salsa (as usual). După un pic de leneveală matinală, cât să marcheze sâmbăta, am plecat spre Reşiţa – oraş care se poate mândri cu vreo câteva chestii, una dintre ele fiind că e aproape de Văliug 🙂 Pe care Văliug îmi tot dorisem să-l văd de când am ajuns în Timişoara, dar din lipsă de ocazii abia acum am reuşit să îl vizitez pe bune, nu din pozele altora. Am găsit un lac ce semăna cu un canion, fiind aproape secat din cauza lucrărilor la baraj, muultă linişte şi o hintă un leagăn pe care m-am dat în voie (până a început să mă doară mâna, încă vânătă).

Ne-am continuat apoi drumul spre Semenic, unde ne-am încăpăţânat să urcăm până sus, în ciuda ceţii dense şi a umezelii care intra şi prin piele, darămite prin haine. Ce să zic, a fost frumos oricum şi eu zic că a meritat 🙂 Iar cea de-a treia oprire a fost… Trei Ape. O oază de linişte, un lac acoperit pe jumătate de ceaţă, cu bărcuţe abandonate pe  mal, plus căsuţe drăguţe în care îmi doresc să înnoptez măcar o dată vara viitoare. Serios, cred că îmi place chiar mai mult decât lăudatul Văliug… 😀

Seara de sâmbătă a fost încununată cu un rond scurt prin Reşiţa, în compania unui câine “negru, mare, fioros” care mi-a plăcut din prima clipă şi a stăpânului său, ghidul meu pentru toată excursia. După un mini-campionat de table pe care l-am câştigat fără prea mult efort, ne-am relaxat cu o comedie uşurică şi ne-am pus bateriile la încărcat înainte de miezul nopţii.

Duminica a fost combinaţia perfectă de trezire cu zâmbet, leneveală, locomotive româneşti, drum spre casă, poveşti cu Andreea, joacă cu Freya, încheiată cu revanşa la table, vin bun şi lots of quality time. Per total, un weekend foarte reuşit, care pare să se fi întins pe 5 zile, nu 2 şi-un pic. Cred că e singura excepţie de la regula “Time flies when you’re having fun” pe care am avut plăcerea să o trăiesc 😀

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply