Eşti sigur că vrei o pisică? (1)

Ştiu, pisicile sunt adorabile. Au cucerit internetul şi, odată cu el, inimile a zeci de milioane de oameni. Te fac să te îndrăgosteşti de mutriţa de puiuţ, de prima coadă zbârlită, de primul căscat somnoros, de giumbuşlucuri, de torsul mulţumit, de… tot. Colac peste pupăză, mai vezi şi că toţi prietenii au adoptat deja un sufleţel, îi fac altar şi pagină de facebook, aşa că dai fuguţa pe adoptiipisici sau pur şi simplu ocheşti vreo madonnă pe stradă şi gata, aia e: te-ai făcut cu propriul tău pacheţel de fericire. Şi-apoi… faci cunoştinţă cu partea nevăzută a problemei.

Cred că agenţia aia de le face PR pisicilor trebuie să fie al naibii de pricepută. Nu vezi nicăieri spoturi cu “adoptă o pisică”, nu se pun afişe, nu nimic… şi totuşi, lumea cade constant în plasă. Subliminal message level: master! Dar gata cu asta, sunt pe cale să demontez mitul că un astfel de sufleţel e raiul pe pământ; o să înşirui în cele ce urmează 10 motive foarte bune ca să nu-ţi iei pisică.

1. Pentru că reclama nu prea se potriveşte cu produsul.

În spoturile Whiskas, ţi se prezintă o mingiuţă de blăniţă care toată ziua îţi zâmbeşte, te primeşte cu linguşeli când intri pe uşă, îţi adoarme în braţe torcând şi-ţi risipeşte toate grijile şi energiile negative; la fel se  întâmplă şi cu pozele alea adorabile care inundă facebook-ul. Dar când primeşti coletul la uşă, surpriză: pisicuţa ta cea simpatică este dotată cu gheruţe. Care gheruţe, deşi te apucă în joacă în primele 2 zile, se cam obişnuiesc să-ţi sărute pielea des şi apăsat, de ţi se roşeşte toată, mai ceva ca obrazul unei virgine prinse în mijlocul unei discuţii despre sex.

2. Pentru că au gheare. Şi colţi. 

Ştiu că am mai menţionat ghearele asta şi la punctul 1, dar nu cred că am accentuat suficient. Unghiuţe lungi, tari şi ascuţite egal canapele scămoşate, dresuri găurite şi aerisire sistematică şi nesolicitată la toate perechile de blugi. Colţi lucioşi şi albi egal şosete roase şi muşcături “discrete” de… cam toate părţile corpului, de la umeri, la glezne, la burtă, gât, nas, braţe şi, mai ales, degetele picioruşelor ascunse bine (bine, pe naiba!) în plapumă. Un deliciu, ce să zic.

3. Pentru că sunt malefice. 

Te aşteaptă, într-adevăr, torcând în faţa uşii. Te iubesc, te pupăcesc, se linguşesc (maamă, îţi vine să le pupi, nu alta!)… cam două minute. După care încep să se joace – nu, nu cu toţi şoriceii cu motor şi penele şi pungile şi mingile răsfirate prin toată casa, ci tot cu degetele, şosetele, eşarfa şi orice alte chestii care ţin de persoana ta şi pe care le îndrăgeşti, de regulă.

4. Pentru că weekendurile tale nu vor mai arăta niciodată la fel.

Somn până la 11, mic dejun leneş, un pic de curăţenie? Dacă asta era rutina ta, poţi s-o uiţi. La ora 7,  cel târziu 8, drăcuşorul e în picioare. Se fâţâie, îşi face freza, se uită pe geam… după care se plictiseşte, evident, şi începe să te bâzâie. Începe timid – îţi deranjează vreo două şuviţe, îţi miroase cu atenţie faţa, eventual îţi dă şi-o pupă, eventual şi-o lăbuţă peste nas. Decizi să o ignori că deh, e weekend, iar tu ai nevoie de odihnă după o săptămână lungă şi-o noapte de party. Nu-i nimic, fata e perseverentă: ţup-ţup-ţup în jos pe plapumă, ţup-ţup-ţup în sus pe plapumă. Din nou şi din nou. De zeci de ori. Dacă ai făcut imprudenţa să clinteşti un muşchi, cât de mic, ăla eşti! sub asediu cu tine!

Cât despre mic dejun… n-o să-ţi tihnească la fel ca pe vremuri. Ai să descoperi că pisica ta e mult mai “morning person” (mă rog, cat) decât tine, deci pe când tu te căzneşti să-ţi faci o cafea şi să nu încurci zahărul cu sarea, ea e plină de viaţă. În funcţie de cum ai învăţat-o, s-ar putea să atenteze şi la farfuria ta, profitând de un moment de neatenţie. Dacă o dai afară din bucătărie, te miaună de te căpiază, aşa că din două rele îl alegi pe cel mai mic… şi uite-aşa, iar te-ai pricopsit cu ea.

Curăţenie? Baftă cu asta. Orice fir de praf e un inamic, orice grămăjoară de mizerii de pe jos e locul perfect de tăvălit. Mătura e ceva drăcie posedată, dar tot nu-i suficient de speriecioasă încât să o ţină definitiv la distanţă. Cât despre mop… e o pânză mişcătoare, iar faptul că e udă şi pute a detergent sunt doar detalii nesemnificative, care nu au cum să deturneze o pisică hotărâtă.

5. Pentru că-ţi stimulează imaginaţia în sens negativ.

Crocozaur cu colţi. Şmecherie cu şurub. Vacă cu cabină. Văcuţă. Mucca. Drac împieliţat. Prâslea cel turbat. Pi*dici. Xena pisica războinică. Turboşenie. Sunt doar câteva dintre apelativele cu care ne alintăm noi minunea – asta deşi are un nume frumos ales, Freya. Şi da, cred că şi-a auzit şi mai rele, mai ales în momentele în care te calcă pe nervi atât de tare, că-ţi vine să o arunci pe geam înainte să-i pui în pericol integritatea corporală prin metode care de care mai dureroase. (Cumva, mare parte din momentele de genul se petrec dimineaţa, când e somnul mai dulce şi gheara pe nas mai usturătoare).

6. Pentru că te fac…

… ah, dar despre asta, într-un articol viitor. Momentan, suntem într-un război pe viaţă şi pe moarte, şi am nevoie de mâini ca să ţin luneta. Mda, încă un obicei de tăiat de pe listă: scris articole complete, în momentele de maximă inspiraţie.

Stay tuned, că revin când oboseşte inamicul! :)

L.E. Continuarea aici.

Comentarii Facebook

comments

1Pingbacks & Trackbacks on Eşti sigur că vrei o pisică? (1)

Leave a Reply