Ziua mea? Nu prea cred…

Cu zâmbete sau încruntare, cu petreceri prelungite sau în linişte, cu entuziasm sau regrete – fiecare îşi sărbătoreşte ziua de naştere în felul lui. În ceea ce mă priveşte, nu ţin minte nici măcar un an în care “ziua mea” să fi fost însoţită de prea mult entuziasm.

Nu e din cauză că, vezi Doamne, îmbătrânesc şi asta mă deprimă. Nici nu am fost nemulţumită că n-am primit luna de pe cer şi palatul de aur din basme, pentru că nici nu mi le-am dorit vreodată. It’s just that... nu ştiu cum se face, dar aproape în fiecare an, sfârşitul de noiembrie mă găseşte fie foarte obosită, fie cu o uşoară depresie de toamnă, fie pur şi simplu fără niciun chef de petreceri, gălăgie, gătit frumos şi strălucit ca o rază de soare în mijloc de vară.  Mna, ce să zic, poate m-ar fi ajutat dacă eram şi eu născută în alt anotimp, să mă trezesc cu cer albastru dincolo de fereastră, nu cu promisiuni de ger şi, uneori, zăpadă. Sau poate nu, cine ştie?

Anyway, cert este că anul ăsta… respect tiparul. Deja încep să se adune câteva nopţi de somn agitat şi presărat cu tot felul de tâmpenii de vise (de parcă nu ar fi suficient cât mă consum în fiecare zi), cu scări interminabile, cărări care nu duc nicăieri, călătorii, lucruri absurde, explozii, incendii şi inundaţii, amestecate printre taskuri de la birou. Ba mai mult, azi noapte am avut, printre altele, o premoniţie referitoare la un mail pe care chiar l-am primit azi de la un client…

Deci da, am senzaţia că nici anul ăsta nu va diferit de restul. Nu simt nimic special. Sunt obosită, fără chef, apatică, puţin frustrată şi, la fel cum se întâmplă în toate momentele de bilanţ (gen an nou, schimbat sufix/prefix), stresată de lipsa unei direcţii. Plutesc în lumea mea. Şi visez la singurul cadou pe care nu mi-l poate aduce nici vreun prieten, nici părinţii, nici Zâna Măseluţă, nici măcar Moş Crăciun: un strop de sens în tot puzzle-ul ăsta încâlcit şi un strop de energie ca să pot continua eforturile de a-l descâlci.

Comentarii Facebook

comments

9 Comments on Ziua mea? Nu prea cred…

  1. Dani
    November 20, 2012 at 10:52 am (5 years ago)

    Nu esti singura. Cam asa ma simt si eu de ziua mea (sf. lui Octombrie). Niciodata nu am simtit nevoia sa o sarbatoresc si nici nu cred ca o sa incep prea curand. Mai simt asta si fata de revelion. Am o mare antipatie fata de seara aia.

    Reply
    • Deme
      November 20, 2012 at 10:56 am (5 years ago)

      Ooo da. Nu vreau să mă gândesc încă la revelion, prefer ca până la Crăciun să mă prefac că nu există :))

      P.S. Sfârşit de octombrie? Sounds like a Scorpio to me. Asta explică multe :))

      Reply
  2. Monica
    November 20, 2012 at 10:55 am (5 years ago)

    Mi-am amintit că și eu sunt născută în aceeași zi ca tine și nici mie nu-mi place anotimpul în care m-am născut. De fiecare dată când am avut pretenții să se întâmple ceva fain de ziua mea, rămâneam dezamăgită și cu ochii în lacrimi.
    Anul ăsta vreau doar să mă simt bine mergând la evenimente organizate de alții, de genul: Seara de folk de la Casa Studenților și concert Urma în Daos. Până la urmă, asta contează…
    La multi aaani! :)

    Reply
    • Deme
      November 20, 2012 at 11:00 am (5 years ago)

      Mulţumesc, la mulţi ani şi ţie! :) Oricum ne auzim mâine, pentru urările “la termen”… 😀

      Reply
  3. Razvan
    November 20, 2012 at 11:02 am (5 years ago)

    Lasa Cami ca anul asta sunt nazdravanii cu tine! Si stii cat de colorati suntem fiecare, nu? Care mai de care! Sper sa putem transmite de la noi macar putina culoare si zilei tale de nastere :)

    Reply
  4. Oana
    November 20, 2012 at 11:14 am (5 years ago)

    Si eu ma simt la fel cu ziua mea. Plus ca de multe ori prietenii mei sunt plecati, ca e vacanta fix atunci. :)

    Reply
  5. Dora Cascadora
    November 20, 2012 at 11:51 am (5 years ago)

    Dar văd că nu e deloc restrâns grupul ăsta al oamenilor lipsiţi de entuziasm faţă de propria lor zi de naştere. Şi totuşi, dacă mai rezonez cumva cu faptul că v-aţi născut în luni friguroase, în care ai orice, numai chef de petrecut nu, mi-e greu să înţeleg propria-mi apatie faţă de ziua de naştere, deşi eu mi-o sărbătoresc la începutul verii… Are cineva vreo explicaţie?

    Reply
  6. Cristax
    November 20, 2012 at 9:52 pm (5 years ago)

    Si in cazul meu se intampla la fel, cred ca e si din cauza faptului ca sunt in zodia scorpion. Dar daca intervine efectul alcoolului de ziua mea, mi se schimba starea de spirit :).

    Reply
    • Deme
      November 21, 2012 at 9:40 am (5 years ago)

      Bun, deci cu scorpiile e problema :)) Din păcate, alcoolul nu prea ajută în cazul meu, pentru că sunt destul de rezistentă :)

      Reply

Leave a Reply