Adam şi Eva – sau haosul ţinut sub control

Am văzut 4 piese de teatru luna asta şi 17 anul trecut (dintre care una de 2 ori, pentru că mi s-a părut suficient de amuzantă ca să merite să o revăd). Cele mai multe au fost jucate de Teatrul Naţional Timişoara, iar câteva – de alte trupe din ţară, adunate sub umbrela FEST FDR. Desigur, asta nu mă face expertă în ochii nimănui, nici măcar ai mei, dar este suficient pentru a-mi creiona cât de cât gusturile şi a înţelege ce-mi place. Ei bine, Adam şi Eva, una dintre premierele stagiunii TNT 2012-2013, chiar mi-a plăcut.

Nu am citit cartea lui Rebreanu şi nici recenziile piesei, aşa că nu ştiam nimic despre poveste. De cum am intrat, m-a surprins decorul extrem de simplu în care urma să aibă loc o întreagă istorie de 2 ore: un perete dintr-o parte în alta a camerei, pe latura lungă de la Sala 2. Nice and shiny, compus din mai multe segmente, însă doar un perete, în fond. Dovada vie că aparenţele înşeală.

La final de spectacol, cred sincer că a fost cel mai mişto cadru din câte am văzut până acum. Extrem de maleabil, de flexibil, s-a adaptat cu uşurinţă necesităţilor piesei: portiţe ascunse, uşi care se rotesc, pereţi elastici – toate au dat senzaţia că decorul prinde viaţă şi pulsează o dată cu trăirile personajelor din piesă. I loved it.

Apoi, a fost punerea în scenă şi jocul actoricesc. Mi-a plăcut tare mult dinamismul piesei şi haosul controlat: niciunul din oamenii de pe scenă nu era acolo doar de decor, ci în fiecare clipă cineva, undeva, se mişca independent de firul principal al poveştii. Era ca un spectacol de artificii – nu mai ştiai la care explozie să te uiţi. A fost puţin derutant, ce-i drept, dar per ansamblu a fost reuşit şi nu pot să nu apreciez munca unui regizor care a coordonat tot acest haos aparent.

Actorii m-au uimit prin expresivitate, prin mimica şi gesturile complexe şi sugestive. Şi chiar dacă (la fel cum remarca şi Costel) mişcările specifice piticului porno nu-şi prea avea rostul în piesă, am apreciat totuşi talentul omului şi nu m-am lăsat prea mult distrasă de nuanţele kitsch.

Iar actriţa care deschide spectacolul (n-am reuşit nicicum să aflu cum o cheamă, iar Teatrul nu mi-a răspuns încă pe facebook) e senzaţională. Extrem de flexibilă, de dezinhibată, de expresivă, uşor şocantă poate, dar fără îndoială un actor interesant de urmărit, chiar dacă îşi foloseşte doar trupul pentru a comunica, nu şi vocea. Parcă era ruptă dintr-un film de Hollywood, zău.

Pe scurt, un spectacol în adevăratul sens al cuvântului. Mie mi-a plăcut, altora nu; în fond, e şi asta o chestie de gusturi şi fiecare judecă ceea ce vede prin prisma propriei experienţe şi educaţii. Cert e că eu, una, îl recomand cu drag oricui îşi doreşte să vadă o piesă mai deosebită, mai ieşită din tiparele cu care, poate, suntem obişnuiţi.

Sursa foto

Comentarii Facebook

comments

2 Comments on Adam şi Eva – sau haosul ţinut sub control

    • Deme
      January 29, 2013 at 11:25 pm (4 years ago)

      O cunosc pe Claudie Ieremia, atât ca om, cât şi ca actriţă într-o grămadă de piese. Dar nu mi s-a părut nicio clipă că ar fi ea personajul în cauză, şi nici nu e trecută în distribuţie; asta lăsând la o parte faptul că nu cred că ar fi de talia ei să fluture pe acolo aproape goală, în condiţiile în care este cine este şi are, în viaţa privată, o familie. Deci nu este ea :)

      Reply

Leave a Reply