Imposibilul

Care e cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla într-o vacanţă exotică? Să te ardă soarele şi să te întorci acasă răcuşor? Sau poate, din contră, să plouă. Sau să fii pe stop. Sau să-ţi uiţi acasă şlapii cu Hello Kitty. Mda, cam astea-s “dramele” care-ţi dau tot dreptul să te oftici şi să vii acasă îmbufnat că ai cheltuit atâţia bani pe un  concediu ratat cu desăvârşire. Oare?

Dar cum ar fi să fi fost în Thailanda taman de Crăciun, să zicem în… 2004 şi să prinzi un cutremur de “doar” 9.1 pe scara Richter, urmat de un tsunami devastator? How’s that for a dramma? 

Sursa foto: collider.com 

Azi am văzut “The Impossible“, la recomandarea Sarei. O poveste despre familie şi puterea pe care ea ţi-o dă în situaţii limită. Despre tragedii care apropie oamenii, însă numai pe cei loviţi de ele; restul rămân nepăsători, egoişti şi ignoranţi. Despre umanitate, dincolo de culoarea pielii sau limba vorbită. Despre copii care devin părinţi pentru părinţii lor. Despre cât de puternic poţi fi şi câte poţi îndura atunci când nu mai ai nicio altă variantă. Şi dacă-mi veţi spune că e doar un film, flash news: e bazat pe o poveste adevărată, numai că familia reală este spaniolă, nu britanică (numele s-au păstrat şi în film, “britishizate”).

Dacă mi-a plăcut? Greu de spus. Am apreciat, într-adevăr, modul în care a fost filmat şi mai ales jocul actoricesc – copiii, pe cât de mici, şi-au intrat bine în rol şi mă gândesc că în spatele fiecărei scene care îi include pe mezini stau multe ore de muncă. Şi da, povestea chiar îşi merita happy ending-ul, la fel cum şi altele şi l-ar fi meritat. Dar filmul are atâta durere, atâta suferinţă şi atâta tristeţe în el, chiar disperare în scenele din spitale, încât e greu de urmărit. Noi trăim în coconul nostru, unde ne luptăm cu lucruri mult mai superficiale, care doar ni se par a fi chestiuni de viaţă şi de moarte; ei, când vine câte-un film din-ăsta, te cam zguduie. Şi asta nu e niciodată comod.

Totuşi, pentru wake up call, e bine de văzut. Eu, una, ştiu sigur că nu am de gând să-l mai revăd, o dată este suficient pentru a-i înţelege mesajul şi a băga la cap că, at the end of the day, singurul lucru care contează cu adevărat este să ai o familie în ale cărei braţe să te întorci. Să ştii că ai la cine să te întorci. Şi că cineva abia aşteaptă să te vadă acasă, întreg şi sănătos.

Comentarii Facebook

comments

2 Comments on Imposibilul

  1. Sara
    January 8, 2013 at 12:46 pm (4 years ago)

    Eu cred că te-a impresionat mai mult decât ți-a plăcut :) Mă bucur că l-ai văzut!

    Reply
    • Deme
      January 8, 2013 at 3:31 pm (4 years ago)

      Da, impresionat era cuvântul. Iar eu mă bucur că l-ai recomandat :)

      Reply

Leave a Reply